Tocmai am vazut, pe MUVIX, “Nothing but the Truth“. Un film bun de revazut, in timp de criza a presei serioase, cu investigatii profunde si oneste.

Il recomand atat jurnalistilor si managerilor de presa orbiti de povara lui “a vinde” si “a avea“, cat si patronilor de media tentati sa se piarda, uneori, pe drumul dintre idealuri, interese si profit.

>> UpDate: Costi Rogozanu si Mihai Gotiu duc mai departe ideea din textul de mai jos.

Nu e o capodopera. E un film simplu, dar care vorbeste clar si frumos despre cum se face o investigatie adevarata (care costa timp, bani, nervi si care poate avea consecinte grave). E un film care arata cum un subiect de presa, oricat de grav, “arde” in doar cateva zile.

E vorba, mai ales, despre un jurnalist onest si dedicat, care isi poate rata viata personala pentru un principiu. Care, uneori, e mai presus de orice.

In cazul dat, refuzul de a dezvalui sursa unei informatii, fapt care o duce pe eroina filmului in detentie, si o face sa isi compromita cariera. Si sa isi piarda familia, care nu o intelege.

Filmul nu exceleaza prin dialog, insa cateva replici avocat – jurnalist (in care avocatul incearca sa isi determine clienta sa divulge, totusi, sursa anchetei sale) mi se par demne de retinut, pentru valoarea lor simbolica.

“- Un om poate trai exemplar. Poate face donatii, poate face nenumarate fapte caritabile. Insa, in general, statistic vorbind, numarul celor care vor veni la inmormantarea lui depinde, in general, de conditiile meteo…

– Asa. Si? Nu cred ca inteleg…

– Vremurile s-au schimbat, Rachel. Imi pare rau. Dar asta e adevarul. Pe vremuri, ar fi fost o lupta mult mai usoara. Publicul te-ar fi considerat o eroina… Dar, nu si acum. Undeva, pe drum, presa s-a transformat din cavalerul alb in dragonul negru. Vrei sa stii de ce niciun ziar din tara, inclusiv ziarul la care ai scris si unde ai publicat ancheta, nu mai scriu nimic despre tine?

– Nu. Explica-mi tu…

– Pentru ca ai fost o stire de 48 de ore. Cazul tau nu mai vinde. Si nu mai face rating“

E un film trist dar, in egala masura, foarte frumos. Pentru ca vorbeste despre idealurile si principiile fundamentale ale unei meserii care, sub presiunea crizei financiare (si morale), risca sa se transforme in altceva.

E bine, din cand in cand, sa ne amintim cum trebuie sa fie, de fapt.

⋅ Uncategorized ⋅ 3 comments