Il tin minte ca si cum ar fi fost ieri: un televizor maroniu, cat un dulapior de marime medie, cu un ecran gri care iesea ca o burta plina de bere din cutia de lemn lacuit.

Statea singurel, pe un piedestal construit din cutii de carton, in vitrina magazinului unde nea Victor repara televizoarele vechi din cartier.

Deva, 23 august 1983. Era marti. Sunt sigur. Cu 5 ore inaintea primei transmisii color pe care aveam sa o vad in viata mea, in fata vitrinei magazinului lui nea Victor (vorba vine, era un spatiu detinut de stat…), copiii de pe o raza de 10 kilometri se adunasera, puhoi, sa vada minunea.

Pana atunci, singurele transmisiuni “color” pe care le vazusem la TV erau cele cu “folia miraculoasa”: o bucata de plastic care se punea in fata ecranului alb-negru si care iti dadea iluzia, uneori, ca se vede cate o pata de culoare pe ici-colo. Fascinant.

Apoi, a inceput! Dupa minute bune de impins, injurat si dat coate-n dreapta si-n stanga am reusit, cu greu, sa ajung in fata vitrinei unde, fara sonor, se vedeau imaginile colorate. A fost, probabil, una dintre cele mai fericite secunde din viata mea de atunci. Ma interesa putin spre deloc ce se vede pe ecran insa am fost absolut fascinat sa vad ca e posibil asa ceva. In maxim 5 secunde, un vlajgan m-a smuls din locul meu privilegiat. Insa nu mai conta. Vazusem!

Ieri a fost 23 august. Dupa 31 de ani, Facebook mi-a amintit brusc episodul din acea zi de marti. Un click mi-a readus in memorie acea zi remarcabila din viata unui pusti dintr-un oras comunist si gri, de provincie. Acum, imaginile de la manifestatia de prost gust care il incanta pe Ceausescu si pe nevasta-sa mi se par ridicole si venite dintr-o realitate paralela. Atunci, era “normal”.

Azi, la 9 ani, multi dintre copiii nascuti in era digitala au probabil deja al 2-lea smart phone. In “doar” 30 de ani, planeta a evoluat spectaculos iar acesti copii pornesc, din start, cu un avantaj uluitor. Cum va arata lumea desenata de ei, peste alti 30 de ani?

Urmariti pana la capat “Prima Transmisiune Color a Televiziunii Romanie”. Zambiti sau cadeti pe ganduri.