EXCLUSIVITATE dStanca.ro. Luni va aparea Viata Clujeanului, un nou saptamanal publicat de jurnalisti care nu accepta faptul ca editia print a ziarului CLUJEANUL s-a inchis. 

 Ziarul e publicat, deocamdata, doar din economiile personale ale celor care lucreaza acolo.

Fostul redactor sef al CLUJEANULUI, Mihai Gotiu (foto), afirma intr-un text ce va aparea luni, in noul ziar, ca “lovitura de gratie” data saptamanalului MediaPRO ar fi venit (si) in urma refuzului sau de a “uita” un text referitor la Rosia Montana.

Solicitarea de a fi scos textul ar fi venit de la “directorul editorial”, pe care Gotiu nu il nominalizeaza explicit (dialogul cu acesta fiind redat intre ghilimele).

Dincolo de elementele atacabile, care tin de “teoria conspiratiei” – decizia de a inchide ziarul a fost luata cu ceva timp inainte de data la care s-ar fi produs evenimentele relatate – demersul lui Gotiu este de semnalat, avand in vedere ca acesta acuza presiuni economice asupra editorialului in grupul MediaPRO – ferit, pana acum, de astfel de acuzatii publice.

Fostul redactor-sef CLUJEANUL sustine ca are probe legate de cele afirmate si nu pare intimidat de posibilitatea de a ajunge la un proces cu MediaPRO (care va putea acuza si editarea ziarului Viata CLUJEANULUI, care – dupa cum puteti vedea aici – are elemente de brand evidente din CLUJEANUL, o marca inregistrata PubliMedia – compania de publishing MediaPRO).

La ora la care scriu acest text (duminica, 5 iulie, ora 00:00), teoria lui Gotiu pare atacabila cel putin prin prisma faptului ca pe site-ul clujeanul.ro, textele legate de Rosia Montana sunt inca publice.

Astept opiniile voastre: Este doar o miscare de marketing editorial care sa ajute lansarea Viata Clujeanului? Are sau nu legatura directa presupusa discutie despre RMGC cu inchiderea CLUJEANUL sau e doar picatura care a umplut paharul, pe ideea “dupa ce ca pierdem bani cu ziarul, ne mai face si probleme“.

Sau credeti intr-o alta varianta?

Iata, mai jos, integral, textul scris de Mihai Gotiu, in forma in care l-am primit chiar de la acesta.

De ce a fost închis CLUJEANUL. De ce CLUJEANUL apare în continuare.

Luni, 29 iunie 2009, dimineaţa. Cu o seară înainte, târziu, mă întorsesem de la Roşia Montană, unde Mihai Tatulici realizaze o emisiune despre situaţia din zonă. Revoltat de cele spuse în cadrul emisiunii de către reprezentanţii companiei care vrea aurul de acolo şi de servitorii lor politici, dar şi de lipsa de reacţie a celei mai mari părţi a presei din România, am scris un articol. Se cheamă « Război la Roşia Montană » şi l-am publicat luni, în jurul orei prânzului, în ediţia online clujeanul.ro.  Am trimis link-ul unor prieteni , cu care am discutat apoi pe messenger.

“Sunt curios în cât timp primesc un telefon în care să mi se ceară să blochez articolul ori să mă anunţe că se închide CLUJEANUL”, le scriam. “Ei, na, crezi?”, mi s-a răspuns. N-am mai scris nimic, am pus telefonul pe silenţios şi m-am culcat două ore (luni era o zi liberă, în contul sâmbetelor şi duminicilor lucrate). La trezire  am văzut 17 apeluri pierdute. Nu erau de la “şefi”, ci de la prieteni şi colegi de breaslă  care vroiau să afle amănunte despre… închiderea CLUJEANULUI. Înainte chiar ca eu să fiu anunţat, Publimedia a emis un comunicat de presă despre acest lucru.

«Asemenea lucruri nu se întâmplă decât în filme  şi în cărţi», veţi replica. Da, dar majoritatea filmelor şi cărţilor care dor, care contează, care spun lucrurilor pe nume, nu se nasc din fanteziile cine ştie cărui scenarist, ci din realitate.

Poate că, în cazul de faţă, e vorba doar de o coincidenţă – decizia de închidere să fi fost luată încă din săptămâna precedentă şi comunicată doar luni. Atâta doar că această « coincidenţă » are nişte antecedente.  Pe 23 aprilie 2009, publicasem, tot pe ediţia online, un alt articol intitulat « “Prostituţie, frate!” Leo Burnett, acuzat de publicitate mincinoasă pentru Roşia Montană ». Articolul prezenta punctul de vedere şi afişele grupului clujean de iniţiativă socială MindBomb, care îl acuzau pe Bogdan Naumovici şi agenţiile pe care le reprezintă că fac publicitate mincinoasă proiectului de la Roşia Montană, precum şi reacţia lui Bogdan Naumovici (decizia ulterioară a CNA, care a calificat ca « incorectă » campania lui Naumovici, vine să le dea dreptate celor de la MindBomb).

Afişele şi comunicatul MindBomb a fost trimis majorităţii instituţiilor media din România (televiziuni, ziare tipărite şi online, bloguri). Cu excepţia unor bloguri şi a CLUJEANULUI, nu a mai difuzat sau publicat nimeni comunicatul sau reacţii pe marginea lui. Câteva zilemai târziu, în cadrul unei analize mai ample, poziţia MindBomb a fost semnalată de hotnews.ro.

Să nu fi constituit comunicatul şi afişele un subiect de presă ? Oare doar bălăcărelile lui Gigi Becali şi ale lui Dumitru Dragomir sunt subiecte de presă ? Ori doar înjurăturile pe care le schimbă alde Băsescu, Geoană, Crin Antonescu, Blaga sau Boc trebuie să ajungă la urechile publicului ? Numai agramatismele lui Vanghelie ? Sau doar nurii lui Eba, Elena Udrea, Monica Columbeanu şi eleva porno ? Punctul de vedere al unei grupări constituite din arhitecţi, designeri, scriitori, profesori universitari, care a reprezentat România la New York, Glasgow, Budapesta, Viena şi până în Emiraterele Arabe Unite, ale cărei acţiuni anterioare au fost prezentate pe larg de presă şi chiar premiate de Agenţia Naţională de Monitorizarea Presei a Academiei Caţavencu, să nu fie subiect? Ori la baza deciziei să fi stat faptul că personajul vizat şi atacat de campanie, Bogdan Naumovici, tocmai anunţase că cei de la RMGC pun la bătaie « cel mai mare cont de publicitate pentru mass-media in 2009 » ? Dovadă că respectiva poziţie era « subiect de presă » stă numărul mare de reacţii pe care l-a stârnit, fiind printre cele mai citite articole din acea săptămână pe clujeanul.ro.

Luni, 27 aprilie 2009, a sunat telefonul. Mi se cerea, pe scară ierarhică, să scot articolul de pe site. Am refuzat, cerând argumente jurnalistice pentru o asemenea decizie. A urmat o discuţie tensionată, la finalul căreia argumentele mele au avut câştig de cauză – articolul a rămas pe site. Pentru a nu exista dubii : fără a fi « normale », astfel de discuţii apar inevitabil între reprezentanţii patronatului unei instituţii media şi departamentul editorial.  Până la urmă însă, totul depinde de argumentele şi coloana vertebrală a fiecăruia. Telefonul primit mi-a confirmat însă bănuiala legată de motivele pentru care, în cazul multor altor instituţii media, poziţia MindBomb nu a constituit « subiect de presă ».

A doua zi, am făcut o şedinţă specială de redacţie, în care le-am spus colegilor ce s-a întâmplat. Le-am explicat şi faptul că, în contextul actual, refuzul de a bloca articolul poate avea efecte asupra CLUJEANULUI şi asupra locurilor lor de muncă. Pentru că atunci când se va pune problema susţinerii financiare din partea patronatului pentru a trece peste perioada de criză nu are sens să visăm la cine ştie ajutor. Că faptul că suntem lideri de piaţă va conta prea puţin în raport cu fronda afişată.

Spre bucuria mea, colegii mi-au aprobat decizia luată, înţelegând că atâta timp cât nu poţi spune şi scrie ceea ce ştii, atâta timp cât vocea societăţii civile reale poate fi bruiată de agenţiile de publicitate, de corporaţii, de politicieni, nu are sens să faci presă. Că pierderea unui loc de muncă şi a siguranţei zilei de mâine reprezintă un rău incomparabil mai mic, decât pierderea coloanei verticale.  Dacă eşti capabil, dacă eşti profesionist, chiar şi în această perioadă de criză îţi poţi găsi un loc de muncă. Sau poţi porni o afacere pe cont propriu. Verticalitatea pierdută, rămâne pierdută de-a pururi.

Acelaşi tip de atitudine l-au avut colegii şi când în discuţie s-a pus problema subvenţionării presei din bani publici, de la Consiliul Judeţean Cluj. Suma care i-ar fi revenit CLUJEANULUI, conform « tocmelii » puse la cale de către alte instituţii media locale, ne-ar fi ajutat, poate, să mai trecem peste o lună sau chiar două din această perioadă. Dar şi în acest caz, colegii mei au înţeles că înşelarea încrederii clujenilor, prin participarea la împărţirea pe bază de tocmeală a banilor lor, nu e o soluţie de trecut peste criză.

De ce am dat aceste două exemple, poate prea lungi, din istoria recentă a CLUJEANULUI ? Pentru a se înţelege care este situaţia la ora actuală în presa din România (locală şi naţională) şi de ce ne încăpăţânăm să mergem mai departe.

Pentru că majoritatea instituţiilor de presă şi-au uitat rostul şi pe cine reprezintă. Pentru că multe dintre ele au ajuns la cheremul corporaţiilor şi al politicienilor. Iar politicienii şi corporaţiile nu-i mai reprezintă de mult pe oameni. Pentru că au făcut legi care să-i apere iar  de se întâmplă ca legile să le fie potrivnice le încalcă fără nicio jenă. Pentru că prea mulţi sunt cei care îşi închipuie că totul se reduce la bani. Pentru că numărul celor care s-au săturat de umilinţele politicienilor şi ale corporaţiilor cu care şi-au unit interesele a atins o cifră critică, de la care se poate porni o revoluţie.

Pentru că jurnalismul în România rezistă mai mult la nivel individual, personal. Pentru că în ciuda celor mai sceptice previziuni, care spun că presa locală nu are viitor, cu atât mai mult un proiect pornit pe cont propriu, noi ne permitem să visăm. Preţ de o clipă, de o săptămână, de două săptămâni, de un an sau de o viaţă, visăm că veţi putea citi CLUJEANUL.

De astăzi, sub titlul Viaţa CLUJEANULUI, pentru că legea, aşa cum scriam, e făcută în favoarea corporaţiilor, nu a oamenilor de rând. Pentru că legea nu le permite celor care au creat CLUJEANUL, celor care i-au dat viaţă, care au făcut posibil ca acest titlu să apară săptămână de săptămână pe tarabă, să continue sub acest nume.  Dar, dacă un titlu poate fi rezervat la OSIM, nimeni nu ne poate înregistra vieţile.

Chiar şi sub un alt nume vă garantăm un lucru : suntem aceiaşi. Echipa CLUJEANUL. Aşa cum ne ştiţi, cum ne-aţi citit săptămână de săptămână, cu bune şi rele.  În plus, mai hotărâţi ca niciodată să fim alături de clujenii care fac lucruri desosebite, care excelează în domeniul lor, care ne reprezintă, şi mai hotărâţi ca niciodată să le facem viaţa amară celor cu guşă pe creier şi bube în talpă. Să aibă grijă pe unde calcă. Suntem în VIAŢĂ!

P.S. Vreau să le mulţumesc pe această cale tuturor celor care în ultima săptămână au fost alături de noi, cu încurajări, cu sfaturi şi chiar la modul fizic, împrumutându-ne calculatoare sau laptopuri fără de care apariţia acestui număr nu ar fi fost posibilă. Aş vrea să le pot da şi numele, dar aş risca să le fac rău dacă se află că ne-au ajutat. Încrederea pe care ne-au transmis-o nu poate fi preţuită. E dovada că ceea ce am făcut până acum a contat,  că merită şi că avem pentru cine să mergem mai departe.

 « – Şi, totuşi, cine face presiuni să fie blocate articolele în care RMGC (compania care vrea să exploateze aurul de la Roşia Montană = n.r.) nu iese bine ? Vin doar din partea publicităţii sau au legătură şi cu faptul că, pe 23 decembrie 2008, când a fost investit noul Guvern, acţiunile RMGC şi-au revenit brusc la bursă ?

–  Nu ştiu nimic despre asta. Nu pot spune nici « da », nici « nu ». Problema e mult mai complexă »

fragment dintr-o convorbire cu directorul editorial, pe tema articolelor despre Roşia Montană

⋅ Uncategorized ⋅ 11 comments