Ochii ce dau viata cuvintelor

Asa cum am anuntat in premiera pe dStanca.ro inca de ieri, o parte din jurnalistii de la CLUJEANUL, ziar inchis recent de MediaPRO din ratiuni economice (si, conform fostului redactor-sef, nu numai), au pus ban cu ban sa editeze, cat timp vor reusi, o noua publicatie: Viata CLUJEANULUI.

Am fost rugat sa scriu un text care sa apara in acest frumos proiect nebunesc. Am scris. Iata ce a iesit:

Ochii ce dau viata cuvintelor

Bucuresti, 5 iulie 2009

Eram cu 5 ani mai tanar si cu 500 de ani mai idealist. CLUJEANUL „implinea” 200 de aparitii. Dupa alte 283, avea sa se inchida… Era o editie reusita: am reusit chiar sa gasesc sumarul de atunci. Eram pe val: conform SNA, CLUJEANUL era cel mai citit ziar local din Ardeal, cu 69.000 de cititori per aparitie.

Nu reusisem sa scriu un text decent pentru prima pagina. Am scris, totusi, ceva. In viteza si mereu nemultumit de varianta finala. Puteti citi mai jos ce a iesit. Nu e un text stralucit, dar e inca actual.

Pentru ca, fundamental, nu s-a schimbat nimic.

Sigur, pe langa cititori, forta unui ziar matur e data si de un grup media, mai ales in criza care ne chinuie in ultima vreme. Dar, cu toate astea, va asigur ca, daca vindea 50.000 de exemplare, CLUJEANUL nu s-ar fi inchis niciodata.

Dincolo de tot si toate, un ziar care apare pe banii unor jurnalisti, cum e acesta pe care il cititi acum, imi impune respec. Sunt onorat sa scriu aici, ridicandu-mi palaria de corporatist in amintirea unor vremuri frumoase.

Ciudat. Sau destin? Remarc cum, acum 5 ani, am folosit in textul meu sintagma care da acum numele noului ziar: „Viaţa CLUJEANULUI e în mâinile dumneavoastră”, scriam, in ianuarie 2004. Nimic mai adevarat, in toate sensurile posibile.

Si daca va aparea un singur numar din Viata CLUJEANULUI, si daca vor aparea 10 mii, e la fel de frumos.

Respect!

200

Cluj, 11 ianuarie 2004

Una dintre regulile jurnalismului spune că, o dată pomenit numele unei persoane, se cuvine să i se menţioneze, între paranteze, şi vârsta.

Şi asta pentru că e în firea omului să se compare mereu cu semenii săi. Să vadă dacă, ajuns la o vârstă, a reuşit să realizeze mai mult sau mai puţin decât ceilalţi.

Un ziar seamănă cu un om. E un copil, apoi adolescent şi, în cele din urmă, ajunge la maturitate. După regulile jurnalismului, s-ar impune să trecem între paranteze numărul 200, de fiecare dată când pomenim numele acestui ziar.

Asta pentru că săptămânalul CLUJEANUL a ajuns la ediţia 200. Nu e mult, dar deloc puţin (mai ales că e vorba de o publicaţie cu apariţii săptămânale). Viaţa e nedreaptă însă, căci numărul 200 nu poate fi menţionat după numele ziarului decât acum. Până la ediţia viitoare. Uneori, un ziar trăieşte într-o săptămână cât un om într-un an.

Pe de altă parte, poate n-ar fi rău să ne eliberăm de sub dictatura numerelor rotunde, a aniversărilor şi contabilizării anilor. Oricine poate număra, iar simpla existenţă nu e neapărat demnă de laude.

CÂT trăim e important numai pentru noi. CUM trăim, însă, e important şi pentru ceilalţi. CUM trăieşte acest ziar? Ştiţi foarte bine – altminteri n-aţi citi acum aceste rânduri.

CÂT va trăi? Depinde de dumneavoastră: un ziar care nu există pentru cititori poate continua să apară, dar nu are viaţă. E ca un om ţinut în viaţă artificial, de aparate care mai de care mai sofisticate.

Viaţa CLUJEANULUI e în mâinile dumneavoastră. Chiar în această secundă! Dar şi în minutele, orele, zilele şi, mai ales, anii care vor urma.

Pentru ca ochii dumneavoastră dau viaţă cuvintelor noastre.

P.S. Inapoi in prezent: un text emotionant (care, pana azi, mi-a scapat), scris de Mihnea Maruta acum cateva zile, la inchiderea CLUJEANUL, poate fi citit aici.

UpDate: O bila alba pentru PRO, ziarul Viata Clujeanului este tiparit la Cluj chiar la Imprimeriile MediaPRO… 🙂