Ce vroiam de la Mos Craciun, alias Mos Gerila (pe atunci), acum 25 de ani (si ceva)? Am aflat azi, dintr-o scrisoare ingalbenita de vreme, care-mi este atribuita: in primul rand, o clepsidra (!), apoi o locomotiva (neaparat cu faruri care sa se aprinda!) si, desigur, traditionala masinuta de fier.
Indoctrinat fiind am folosit, constat azi, infioratorul Mos Gerila, cu care comunistii incercau sa il ucida de Mos Craciun.
Cu toate astea, imprundent, pe plicul fara nicio alta adresa era trecut un destinatar sigur: Mos Craciun! 😉
Intre timp, probabil gratie tonului excesiv de prudent si de politicos pe care l-am folosit atunci, le-am primit pe toate: la clepsidra ma uit in fiecare zi de vreo 20 de ori, cu locomotiva m-am jucat toata studentia (pe traseul Cluj-Deva-Timisoara si retur), iar masinuta de fier ma asteapta, cuminte, in garaj, la Bucuresti.
In concluzie? Mos Craciun exista!
Costin
Dec 25, 2009 @ 17:27:42
Hai ca nu era asa de ingrozitor “Mos Gerila”. Al naibii branding… 🙂
Tweets that mention Scrisoare catre Mos: ce imi doream, acum 25 de ani | Pagina lui Dragos Stanca -- Topsy.com
Dec 25, 2009 @ 17:44:58
[…] This post was mentioned on Twitter by Dragos Stanca, Tudor Darie. Tudor Darie said: tare de tot (via @dStanca) http://www.dstanca.ro/2009/scrisoare-catre-mos-ce-imi-doream-acum-25-de-ani.html #fb […]
Laura Cristescu
Dec 26, 2009 @ 10:46:09
SENZATIONAL! Mi se pare super tare ca mai ai scrisoarea asta! Ce mult mi-as dori sa mai am si eu una…
dStanca
Dec 26, 2009 @ 12:11:57
@Laura Cristescu: Nu as mai fi avut-o, insa a pastrat-o mama. Pai, daca vrei una de-a ta, scrie lui Mos Craciun sa iti trimita cateva:)
dStanca
Dec 26, 2009 @ 12:22:12
@Costin: Brandul era ok, intentia era ingrozitoare. Adica ideea era sa o lasam moale cu conceptul (de Craciun).
ceziceu
Dec 26, 2009 @ 15:26:58
ce dragut. si totusi mie imi e straniu, nu am scris niciodata o scrisoare lui mosu si nici nu am fost indemnata sa scriu una. Iar ieri cu stupoare am descoperit ca , inca o deosebire, la noi, basarabenii, nu se pun bomboane in brad. Cel putin niciunul din cunoscutii mei nu au acest obicei.. Straniu, isn’t it :-?? 😀
dStanca
Dec 26, 2009 @ 15:54:00
@ceziceu: hm, interesant cu bomboanele. din cate imi amintesc, la un moment dat fructele si bomboanele au aparut de la sine, in loc de globuri, pentru ca nu se prea gaseau…
ceziceu
Dec 26, 2009 @ 16:39:54
poate de aia si nu a fost sa fie acest obicei, caci, deh, aveam o multime de jucarii de brad
leti
Dec 27, 2009 @ 20:36:27
Pai si numai odata i-ai scris Mosului?
Oricum e remarcabil ca pe vremea cand stiai deja sa scrii, pe la 8-9 ani, mai credeai in Mos Craciun:D
Asa erau generatiile si vremurile.
(Adevarul ca eu inca mai cred si acuma – dar e o exceptie.)
Apoi te felicit ca mai ai clepsidra, masinuta si locomotiva, asta spune ceva despre caracterul tau.
BTW, ti-am putea analiza personalitatea pe baza optiunilor tale:
Sa zicem ca esti un tip destul de vizionar, dar care se simte presat de timp (clepsidra)si prin urmare se misca in pozitie de lider (locomotiva) ca sa construiasca ceva durabil dar dinamic totodata (machetutza de fier).
Ei, ce zici? :D:D:D periez bine?
Andrei Rosetti
Dec 28, 2009 @ 01:33:23
Salutare.
Cred ca e e perioada in care ne-am cunoscut in gimnaziul de muzica si arte de la Deva. La inceput rivali – de, politica… Apoi prieteni la catarama. He, he…
Eu nu-i scriam lui Mos Craciun (Gerila i se spunea la scoala). Familia mea era numeroasa (cca 16 membri) – un sistem inchis. Nu aveam voie sa vorbim nimic indraznet la telefon samd. Nu aveam relatii (pile). Eram un soi de intrusi in Ardeal desi noi, copiii, 6-7 verisori, eram majoritatea nascuti aici. Craciunul si Anul Nou insa, erau cele mai intense sarbatoari. Nu intru in detalii despre pregatirea acestor zile. In ajun de Craciun se adunau sub pom 50-60 de cadouri (fiecare nucleu familial aducea cate un cadou pentru fiecare din ceilalti si pentru ei insisi). Impartirea darurilor cu strigari de nume, dat din mana in mana, ovatii si false nemultumiri dura uneori un ceas intreg. Adunam banuti frumosi din colindat, plugusor si sorcova. Poate alta data si poate in alt context iti voi povesti si despre Anul Nou.
Cu toate acestea nu imi amintesc sa-i fi scris Mosului.
Fiul meu i-a scris/desenat insa si anul acesta si anul trecut. Voi fi mai atent cu aceste documente… 🙂
Iti doresc sarbatori cu bucurie. Dumnezeu sa-ti dea putere.
Tie si colegilor tai. Nu va invidiez…
Nu tin sa apara comentariul.Poti sa-l pastrezi pentru tine.
Nu stiu daca e interesant pentru cititorii blogului. M-a luat valul.
A.R.
dStanca
Dec 28, 2009 @ 16:57:47
@Andrei: Esti comentator aprobat si de incredere al blogului meu, orice scrii apare automat:) Asa ca gandeste-te bine:) Altfel, comentariile tale sunt speciale si sper sa imi scrii mai des. Tare cu politica. Am uitat ca eram prost:)
Tudor
Dec 28, 2009 @ 14:04:28
Eu aveam in brad globuri si ornamente din hartie (creatie proprie), dar si bomboane / mere / citrice – si acum mai pun langa brad un cos cu fructe, ca sa am ce sa iau cand trec pe langa el 🙂
Catalin
Dec 30, 2009 @ 14:12:48
Emotionant. Vremuri catalogate drept “urate” care totusi au lasat amintiri frumoase..
raluca
Jan 04, 2010 @ 08:48:46
Mi-aduc aminte ca o singura data i-am scris Mosului, pe un biletel. Intr-un an bunicul s-a imbracat in straie rosii, cu barba alba, la plecare, l-am condus cu privirea si am asistat cum a tras o tranta in zapada, am fugit la un alt geam sa-l vad iesind pe poarta, imi parea suspect, poate ireal, dar totusi aievea.
Uite o piesa sublima
rickie lee jones – dat dere
http://www.youtube.com/watch?v=weUA0inxa2M
La multi ani!