Alexandra Badicioiu a scris, pe VoxPublica, un text excelent – care combina date si cifre cu emotie de buna calitate – despre zbaterile (refuz sa spun “moartea”) presei scrise.

desen: the economist

Coincidenta a facut sa citesc azi, imediat dupa aceea, analiza MONEY.ro semnata de Sabrina Raileanu, tot pe aceasta tema, dar si articolul foarte bun al aceleiasi autoare, legat de experimentele de a taxa continutul online.

Fur putin si duc mai departe ideea ca industria media e singura care se si auto-penalizeaza (presa scrie si despre coruptia in presa, si despre derapajele deontologice din presa, si despre propria sa “moarte”), si o duc pe un alt teritoriu.

Constat, astfel, satisfactia auto-distructiva – pentru noi, ca industrie – cu care se publica in ultimele zile stiri discutabile despre blocari si deblocari de conturi, urmate de mici reglari (tot de conturi). La fel de discutabile. Sau mai clar documentate – in esenta, toate spun acelasi lucru. Adaugati la asta N alte “stiri pe surse” despre concedieri, restructurari etc…

Dincolo de bucuria prosteasca legata de faptul ca X sau Y “de la concurenta” are probleme, “stirile” de genul acesta fac un rau iremediabil industriei media, in general. De ce?

Pentru ca duc, in efect de domino, la efecte incontrolabile.

1. Scad increderea in actul jurnalistic (in subliminal, se presupune ca o companie media cu probleme e mult mai dispusa la compromisuri profesionale, de dragul unor incasari suplimentare; la fel, si jurnalistii prost platiti sau amentintati cu somajul, pot fi mai flexibili la diverse “interventii”).

2. Genereaza o reactie in lant, cu presiune majora pe cash-flow (toti furnizorii, in momentul in care aud ca una dintre firmele care fac parte dintr-un grup are conturile blocate de ANAF, fac eforturi sa isi aduca facturile restante la zi – adesea, nejustificat; fapt care se traduce in mai putini bani in conturi).

Consecinta? Intr-un (nou) an de criza, “furtunile” despre presa, generate si mentinute tot de presa, vor grabi un proces dureros, si vor duce la marirea articifiala a numarului victimelor (oameni pusi pe drumuri si produse media inchise).

Cu consecintele de rigoare pentru mentinerea “sanatatii” sociale la care presa (cu toate “bubele” ei), contribuie, in mod esential.

PS Nu pot sa inchei fara sa remarc un text din acelasi “ciclu” suicidal, semnat de Petre Barbu, in Adevarul. Articol care, daca nu ar fi avut derapaje notabile, ar fi fost citibil. Asa, insa, s-a transformat intr-un text atacabil, pe buna dreptate.

Colega, ai dreptate cand spui ca multe ziare nu au reusit sa faca schimbarea la timp. Si ca au fost victimele propriei ingamfari. Dar, de aici, pana la afirmatia usor iresponsabila “Nu este o tragedie că se închid ziare, că mulţi jurnalişti rămân pe drumuri şi că unii şomeri din presă, înglodaţi în datorii se vor sinucide“, e o cale lunga. Foooarte lunga. Nu intru in alte detalii…

⋅ Uncategorized ⋅ 1 comment