Azi fac (fuck!) 35. Si mi-am facut cadou un blog. Sau un fel de blog. Mai degraba, am inventat un alt eu, pe net si am decis sa ma renasc un pic, in varianta web, la jumatatea vietii.

Iata mai jos 5 motive, pe post de raspunsuri pentru cei care ma vor intreba, justificat, ce dracu’ m-a apucat.

Me naked! Antrenament pentru viata with my 1st true love… Carmencita!

1. Pentru ca singura decizie majora pe care am fost capabil sa o iau dupa jumatatea asta de viata este ca imi voi dedica cealalta jumatate a vietii (profesionale) online-ului.

E usor stupid ca un om care se ocupa 14 ore pe zi de new media sa nu fie prezent pe net si in nume personal, ci doar prin ce zic altii despre el.

Nota: Sper ca faza cu jumatatea vietii sa nu se dovedeasca curand prea optimista 🙂

2. Pentru ca sunt curios sa ma (re)vad, prin dStanca.ro, peste 10 ani.

Daca am noroc, si peste alti 35. Puteti considera, asadar, ca s-ar putea ca, dupa o vreme, nici chiar eu sa nu mai fiu de acord cu mine insumi (in legatura cu ce veti citi aici).

Prin urmare, voi primi injuraturi cu placere! Sau, daca nu cu placere, macar cu ingaduinta.

3. Pentru ca ajuns la „o varsta” (criza varstei mijlocii, varianta web 2.0…) si pentru ca ma gandesc la pagina asta si ca la un cimitir al ideilor, proiectelor si gandurilor mele.

Urmele lasate in viata, pana acum, se cam pierd. Sunt, in general, proiecte si produse media lansate. Unele de succes, altele nu. Si cam atat. Nu familie, nu copii, nu caine, nu acvariu, nu case construite, nu pomi plantati.

Cred ca va fi haios pentru nepotii mei sa citeasca ce scria bunicu’. Asta in caz ca o sa am asa ceva, vreodata – slabe sperante (hai, nu mai plange, mama; si nu mai rade, bai nepoate-din-viitor…putin respect, te rog;))

4. Pentru ca uneori sunt las si, paradoxal, putin comunicativ cu oamenii care mi-au fost sau imi sunt aproape personal, si profesional.

Cred ca, prin pagina mea, o sa le transmit – direct sau in subtext – lucruri pe care fie nu am avut curajul, fie prilejul, fie contextul sa le spun la vremea lor, face to face.

5. Pentru ca am renuntat la jurnalismul pur pentru business-ul de media (si am gasit ca e de bun simt si moral sa nu le amestec).

Prin urmare, uneori mi-e dor sa scriu. Si, constat chiar acum, scrisul nu e ca mersul pe bicicleta. Se cam uita. Ingaduinta, asadar, pentru comparatii fortate, poate un semn de punctuatie aiurea sau vreo repetitie nasoala.

Cum „cartea” ramane un proiect tot mai indepartat, macar blogul, „pagina mea”, sa inceapa sa invie, printre picaturi. Ca o carte perpetua, nascuta din pixeli.

Cam atat. Evident, ca mai mereu in viata mea, ideea mi-a venit prea tarziu sa o duc la capat si finalizez fix de ziua mea, asa cum doream. Asa ca l-am scos prin cezariana pe micul dStanca.ro din pantecele serverului, mai curand decat era cazul, numai pentru frumusetea momentului. Dar, promit, il iau din incubator curand si vi-l arat in toata splendoarea si uratenia lui.

Sa-mi traiasca!;)

P.S. Le multumesc pentru cum arata blogul meu lui Catalin Tenita, Ionut Buzoianu si echipei TreeWorks (pentru dezvoltare si design), lui Alexandru „Ciubi” Ciubotariu (pentru desen) si lui Octavian „Tavi” Cocis (pentru logo).

⋅ BUSINESS, LIFE ⋅ 2 comments