…sa crezi ca e posibila “cenzura” unui articol publicat deja pe Internet e ca si cum ai crede ca poti sa derulezi viata, ca sa stergi ce ai facut ieri.

 S-a vorbit mult si complet aiurea, zilele astea, despre problema „cenzurarii”, de catre jurnalistul Cornel Nistorescu, a unui articol din cotidianul.ro – site aflat in administrarea companiei F5 Realitatea-Catavencu

Concurenta COTIDIANUL a speculat din plin subiectul...

Concurenta COTIDIANULUI a speculat din plin subiectul... (click pe imagine, pentru detalii)

Fiind, un pic, autor moral al acestui scandal – prin modelul de business si de colaborare print-online pe care l-am implementat -, se cuvine sa scriu cateva randuri.

Discutia e cat se poate de stupida, iar situatia – complet absurda: toata lumea a avut dreptate si, totodata, toti au gresit!

Pare ilogic? Deloc! Sa explic de ce:

Cornel Nistorescu, in noua sa calitate de director al Cotidianul, chiar fara sa stie (ca n-am avut cand sa ii povestesc care sunt procedurile de lucru) avea dreptul, procedural, sa ceara amanarea publicarii in site-ul cotidianul.ro a unui material produs de redactia ziarului Cotidianul.

E „mafa lui”, cum s-ar spune, poate face cu ea ce considera de cuviinta. F5 doar administreaza strategic acest continut, in online, fiind responsabil de strategia new media pentru cotidianul.ro. Si de productiile editoriale proprii.

Daca era un material produs de redactia site-ului cotidianul.ro, administrat de F5, acesta aparea (foarte probabil, cu stiinta directorului ziarului, daca era un material important) si nu putea fi scos din site decat cu aprobarea directorul editorial al grupului, Doru Buscu. Simplu.

Pe scurt, din punct de vedere procedural, cu parere de rau pentru prietenii mei revoltati de la Cotidianul: Nistorescu nu a comis niciun abuz!

In ciuda emotiei care a rabufnit, apoi, in redactie, pe bloguri si in restul presei: avea dreptul sa ceara amanarea materialului. Sau chiar nepublicarea sa.

Atentie: Discut aici din punct de vedere procedural. Nu moral. Nici principial.

Exista si o nuanta, insa: mandatul lui Nistorescu incepea in 1 august, materialul a fost publicat in 31 iulie. Ba nu, doua nuante: era vineri, deci nu exista decat editie online!

Asadar, desi in mod normal avea acest drept (deci nu a gresit), tinand cont de situatia particulara in care se afla, Nistorescu a cerut abuziv scoaterea materialului (pentru ca nu era inca numit). Deci, a gresit 🙂

Iar redactorul-sef cotidianul.ro Costin Ilie (desi, pe fond, a avut motive sa se tina „tare”, avand decizie pe site in acea zi) a refuzat tot abuziv amanarea articolului (chiar daca era vineri, deci teoretic era doar editie online, articolul era scris pentru ziarul Cotidianul, nu pentru site-ul cotidianul.ro: nu era o productie exclusiv online si justificarea putea fi, foarte bine, si ca noul director al ziarului dorea sa il publice, concomitent, si in editia print).

Ambii „actori” ai acestui incident si-au luat sanctiunea cuvenita: Nistorescu a adunat un val de huiduieli publice si a debutat cu stangul in fata redactiei pe care trebuie sa o conduca si cu care trebuie sa faca un ziar de succes; Ilie se va ocupa, de acum, de alte proiecte online ale F5 – asta fiind si dorinta sa, dupa acest episod.

Pe scurt, cand emotia se amesteca nefericit cu necunoasterea (unor proceduri, in cazul dat) si cu o libertate de exprimare publica exagerata (care, uneori, dauneaza organizatiei), se ajunge la asta: discutii interminabile. Si complet inutile.

Varianta buna ar fi ca acest scandal sa faca parte dintr-o strategie prin care se urmareste atragerea atentiei catre „noul” Cotidianul. Nu e o ipoteza in care sa cred prea mult. Ca a devenit ulterior o strategie, da. Asta cred.

Si, repet: opinia mea se sustine doar din punct de vedere procedural. Nu moral. Nici principial. Asta e o zona pe care prefer sa o las, spre analiza, unora mai destepti decat mine.

E important, insa, sa clarific lucrurile: cred cu tarie ca singura sansa a brandurilor de media „traditionale” sa aiba succes pe termen lung in online este dezvoltarea lor pe principii clare de colaborare si coordonare. Nu de subordonare.

 O  PRECIZARE NECESARA, DE FINAL.

In alta ordine de idei, doar ca veni vorba:  “conceptul” de „cenzura”, in online, DUPA publicare, e o copilarie: in cateva fractiuni de secunda, materialul publicat pe un site de dimensiunea cotidianul.ro se propaga peste tot!

De retinut: Internetul nu este un suport media, ci un mediu de comunicare.

Sa soliciti „stergerea” unui articol publicat deja e la fel de absurd precum rugamintea de a cere anularea unei convorbiri telefonice care a avut loc deja.

E ca si cum ai vrea sa ti se deruleze viata, un pic, ca sa poti sa stergi lucrurile pe care le-ai facut ieri.

UpDate: Nebunia din presa, continua si azi. In Adevarul  si Evenimentul Zilei (aici si aici). E interesant, e drept… Dar mai ales pentru noi. lumea presei. DAR oare publicul e interesat de “cazul” Nistorescu, intr-o asemenea masura? De politele care se platesc zilele acestea? Ma indoiesc…