Harta ziarelor MediaPRO, amenintate cu inchiderea / Infografic: Silviu Constantinescu - www.adevarul.ro
Harta ziarelor MediaPRO amenintate cu inchiderea / Infografic: Silviu Constantinescu – www.adevarul.ro

In ceea ce priveste ziarele nationale quality am estimat ca vor mai exista la anul pe vremea asta (sau, maxim, la finalul anului viitor) cel mult trei care vor mai fi editate de grupuri media (si care, prin urmare, vor mai conta pe piata reala).

>>Detalii aici si reactii aici si aici<<

 

Atentie! Vorbesc de ziare quality care vor exista ca business media, nu ca instrumente de influenta, atasate ca un breloc la cheile de la Bentley-ul unui om de afaceri cu alt core-business.

Legat de ziarele locale (cu continut jurnalistic, nu cele de mica publicitate), indraznesc sa estimez ca, pana la finalul anului 2010, vor disparea jumatate. Plus-minus 10%.

Iata, in 10 puncte, de ce cred asta (ordinea nu conteaza).

1. Pentru ca sunt tot mai putini investitori seriosi la nivel de retea de presa locala in Romania. Dupa decizia MediaPRO   (anuntata ieri, in premiera, pe acest blog) de a opri finantarea retelei de ziare locale (decimata, oricum, in ultimii 9 ani) mai exista in joc doar cei de la Inform Media si reteaua EMI/ARBO detinuta de Goldbach (care, in opinia mea, va vinde printul primului venit care va oferi pretul corect; mai ales ca se orienteaza clar spre digital – apropo, vedeti vreun ziar in prezentarea lor corporate?:)).

De cealalta parte, alti investitori seriosi nu se prea inghesuie, cu mici exceptii (timide si, deocamdata, mai mult teoretice).

Fara forta unei retele (sinergii editoriale, de marketing, pachete de vanzare publicitate in sistem network) un ziar local are sanse minime de supravietuire. In plus, investitii masive (nu le mai spun isterice:)) tip Adevarul (care a deschis si multe redactii locale, „contra valului”), vin ca un tavalug peste publisherii mici, din tara.

2. Pentru ca jurnalistii valorosi cresc la ziare locale, apoi pleaca: fie migreaza spre Bucuresti (sau spre alte media, tip Internet sau TV), fie se orienteaza spre alte joburi, mai comode.

Nu e usor sa tragi tare, ca jurnalist de presa locala, mai ales dupa o anumita varsta, doar pentru „gloria” pe care o aduni in orasul tau. Iar frustrarile de tip „aia de la Bucuresti sunt mai prosti decat mine, dar mai faimosi si mai bine platiti“) erodeaza, in timp, entuziasmul initial. La asta se adauga furtul stirilor si subiectelor, facut cu nonsalanta de corespondentii locali ai televiziunilor si ziarelor centrale care uita, adesea, sa mentioneze sursa. Si frustrarea creste.

Practic, ca gazetar local ai 3 variante:

(a) ramai, te plafonezi (si, adesea, incepi sa bei din ce in ce mai mult…)

(b) iti schimbi jobul (iesi din media sau, compromis acceptabil, te angajezi la o statie locala de televiziune)

(c) pleci la Bucuresti (unde incepe sa fie foarte dificil – spre imposibil – sa gasesti un job decent in presa scrisa)

Mai exista si „varianta” (d): sa te transformi in altceva. Din fost gazetar onest, in “combinator” si om care face bani prin mijloace discutabile. Vezi cazul Gazeta / Liviu Man & Co.

3. Sistemul de distributie este la pamant, intarzierile la plata spre editori foarte mari si, daca esti un player mic, nu ai nicio sansa sa le fortezi mana distribuitorilor si sa iti recuperezi datoriile (conform dictonului „datoriile se platesc in instanta”).

4. Facilitatile tipografice din tara, pe hartie de ziar, sunt tot mai invechite, calitatea tiparului tot mai proasta, pretul tot mai mare. De aici, clienti care refuza sa plateasca machetele publicitare contractate initial si pierderea publicului (care nu poate citi un ziar frumos si curat, la propriu).

5. Pentru ca, si daca sunt tiparite ok, majoritatea ziarelor locale arata ca naiba, nu au investit in layout si design. Pentru ca nu isi permit.

6. Pentru ca ziarele locale nu au o identitate de brand clara si o politica de marketing editorial coerenta (aceasta depinde, cel mai adesea, de redactorul sef care vireaza publicatia ba inspre tabloid, ba inspre ziar serios, ba face un ghiveci).

 7. Pentru ca interesele din urbe, prieteniile si, in unele cazuri, interesele micului patron de presa locala erodeaza rapid credibilitatea publicatiilor. Criza financiara si toate celelalte motive enumerate aici vor obliga publisherii locali sa faca diverse concesii si, in unele cazuri, sa se „predea” (direct sau indirect) unui mic baron local cu vise de mogulas media.

8. Pentru ca nici ziarele locale nu inteleg la dimensiunea corecta amenintarea care vine dinspre online. Cei care cred ca au inteles, nu au inteles de fapt: fac site-uri ca sa fie, cu firme de apartament, cat mai ieftine, nu investesc in SEO si SEM, etc. Asta e regula, cu mici exceptii (MediaPRO e una dintre ele, motiv pentru care ziarele locale in varianta online s-ar putea sa reziste. Inform Media e o alta exceptie in zona asta).

 9. Pentru ca, in tara, in 8 cazuri din 10, nu exista publisheri de print profesionisti (care sa stie sa lucreze cu research, marketing de toate felurile, sa manuiasca calcule si bugete complicate, asa cum se cuvine). Majoritatea sunt „urechisti”, fac lucruri instinctiv si intuitiv, fara sa gandeasca strict business si fara sa detina toate cunostintele necesare.

 10. Pentru ca un ziar local este greu controlabil de la centru (in cazul in care face parte dintr-o retea): atat din punct de vedere al subiectelor delicate, cat si din punct de vedere business (“ce fac aia cu banii?!”).

Precizare: “subiectele delicate” nu sunt legate de politic (neaparat), ci de busiuness (materiale care supara clienti sau prieteni de-ai prietenilor clientilor etc). Din pacate, “dictatura economicului”, mai ales in criza, tinde sa depaseasca presiunile politice. Iar cand cele doua se combina… e si mai trist.

In fine, dincolo de argumente mai mult sau mai putin contestabile de tipul celor de mai sus, e descurajant (ca sa nu spun deprimant): aproape toti investitorii seriosi care au pus bani in presa scrisa locala in ultimii 15 ani s-au reorientat si nu au mai avut rabdare. Dincolo de costurile mari, ziarele locale inseamna multa bataie de cap pentru a aduna o cifra de afaceri care sa conteze, din mai multe sume mici.

Au esuat in presa locala, pe rand, Sorin Ovidiu Vantu (va amintiti super-reteaua Monitorul, care a schimbat fata presei locale in anii 90?), Michael Ringier (din toate proiectele locale Ringier Romania a fost lansat si inchis brusc doar unul: „Ziarul de Cluj”) si, mai nou, Adrian Sarbu. Nu cunosc detalii legate de reteaua „Ghimpele” a lui Dan Voiculescu si, ca de obicei, Dinu Patriciu e exceptia care confirma regula, cu editiile locale „Adevarul” si „Adevarul de Seara”.

In viitorul previzibil, Adevarul Holding si Inform Media au sanse sa joace un rol important in presa locala. Cu putin noroc (si un partener sau nou proprietar potrivit) si EMI/ARBO – Goldbach.

Dar cu restul, cu „cealalta jumatate”, ce se va intampla? Ramane o intrebare deschisa…

UpDate: Cosmina Noaghea, director publishing PubliMedia, vorbeste in Business Standard despre dificultatile provocate de criza grupului de print MediaPRO, despre ziarele locale dar si despre performantele de pana acum (30 de milioane de euro cifra de afaceri anul trecut este o reusita importanta, felicitari Cosminei si echipei de sales conduse de Nicoleta Nedea).

⋅ BUSINESS ⋅ 30 comments