DA, ce a facut ministresa tineretului e revoltator. DA, trebuie demisa. DA, sustin campania GSP. DA, vibrez, indignat, citind avalansa de argumente expuse de Tolo & Co.

DA. DAR…

Violul mediatic la care e supusa de zile in sir Monica Iacob-Ridzi a inceput sa devina enervant. De ce? Pentru ca – dincolo de fondul corect al problemei – avalansa de articole si emisiuni pe tema asta tradeaza o frustrare adanca, ascunsa in sufletul gazetarilor romani si asimilata in ADN-ul bolnav al multor institutii media.

(“Detaliu“: Romania traverseaza o perioada extrem de dificila. Se apropie de colaps. Si e „condusa”, cu voiosie, spre dezastru, de o alianta de carton, de o adunatura de incompetenti care nu vad in fata ochilor decat rafuiala politica pe mize mai degraba personale decat care tin de interesele tarii… Cu toate astea, mii de pagini de ziar si sute de minute pe tv sunt consumate, obsesiv, de cateva zile, cu un caz, in esenta, derizoriu). 

UpDate: Cititi si replica lui Tolo: Micuta Ridzi si monstrul media

Da, o fi furat. Sau o fi risipit bani publici din prostie. Ok. Am inteles. Sa fie demisa si judecata. Punct.

Nr. 1 pe agenda publica trebuie sa fie criza financiara si solutiile de reducere a efectelor ei!

Chiar daca nu e. Chiar daca acest caz e, fara indoiala, un subiect important, care trebuie dezbatut pe larg, nu ma deranjeaza neaparat “violul” la care e supusa Ridzi, nici anvergura si nici insistenta campaniei (poate e singura sansa sa se schimbe ceva, sa se miste un pic lucrurile spre normalitate). Faptul ca alte ziare si televiziuni au preluat subiectul, l-au continuat, l-au dezvoltat sau doar au sustinut campania GSP e un lucru bun, in esenta. Dar fenomenul e prea rar, prea izolat si, prin urmare, devine exacerbat si exagerat.

Prin pierderea simtului masurii, Monica Iacob-Ridzi se transforma, astfel, intr-o victima. O victima necesara, poate. Necesara, insa, numai daca lucrurile nu se opresc aici.

Ceea ce ma deranjeaza insa cel mai tare – dincolo de imobilismul si lipsa de reactie a Guvernului, chestie care nu prea mai mira pe nimeni… – e ca acest caz e singurul subiect greu de investigatie din ultimele (multe) luni, care a unit intreaga presa.

Reactia tip haita in cazul Ridzi dezvaluie frustrarea si impotenta care a blegit jurnalismul de investigatie din Romania.

Un jurnalism vlaguit de lipsa de resurse si timp necesar unei anchete serioase, slabit de anchete scoase de la tipar pe filiere politice sau/sau economice, foame, teama de a „nu avea probleme”, interese personale sau de grup.

Incepe sa fie exagerat. Aproape toti gazetarii au napustit, ca niste puscariasi care nu au mai vazut femeie de 10 ani, sa „violeze” zile in sir o victima perfecta: nu e foarte bazata, nu e foarte protejata, miza exista, dar nu e majora (orice suma mai mare de 100.000 de euro suna bine la popor; ca a furat 100.000 sau 1.000.000 nu mai conteaza in ochii poporului care castiga 100 de euro pe luna).

Deci, sa-i dam la gioale! Nu exista niciun risc. Nu e nicio problema, nu isi pericliteaza nimeni jobul. Plus ca piatra a fost aruncata de altii, prima data. Pe scurt, e ok. Iese un pic de rating, se mai vinde un ziar, se mai viziteaza un site.

Iar prostia doamnei ministru, care spune printre dinti ceva de genul „bine ca pe altii nu ii vedeti, bine ca la alte ministere se dau gauri mult mai mari si nu scrie nimeni”, ascunde un adevar dureros: afaceri cu bani publici de genul celor facute de MTS sunt sute, poate mii. Si merg de la cel mai mic la cel mai inalt nivel.

Ok. Unde sunt acele cazuri? De ce nu au fost dezvaluite pana acum? Vor fi dezvaluite, de acum incolo? S-a pornit bulgarele? Se sparge buba? Slabe sperante…

Va spun eu ce se va intampla: va merge acelasi mecanism, mai departe, doar ca se va rafina. Se va rafina pana intr-acolo incat nu va mai aparea, niciodata, nimic. Doar cand Sertarul Pandorei se va deshide iar. Cand trebuie.

In sfarsit, ma bucur totusi ca, in impotenta lor cu accente cronice, marii jurnalisti investigatori din Romania au intregistrat o mica erectie. Excitati, culmea, de un ziar de sport (unde, ironic, inca se mai face jurnalism adevarat si se duce subiectul pana la capat…).

Poate, cu putina bafta, privind spectacolul, le vine sangele-n pix si adevaratilor jurnalisti in adormire, care stiu sa faca o investigatie adevarata.

Si, cu un drum, o sa mai vedem si noi in lunile care vin niste dezvaluiri adevarate,virile, cu o miza reala. Plus niste nume grele strivite sub ploaia de pixeli si cerneala.

Pana atunci, opriti violul. Sunt satisfacut. Va multumesc.

PS Si scrieti si vorbiti mai mult de criza. Pana cand mai aveti unde sa o faceti…