Citind, pe rand, ce spune Tolo, apoi raspunsul lui Orlando si declaratiile de sustinere ale lui Ionut, Val si Costin, plus notita obraznica tip Zoso stau si ma gandesc cand a devenit Internetul o alta planeta…

Dragi colegi, inca traim in viata reala. In 1st, nu in 2nd life. Iar Internetul este doar unul dintre mediile care formeaza media. Ok, e mai mult: e un mediu de comunicare, distributie, comert and so on. Stiu, am predicile mele in sensul asta.

Ok. Bun. Dar de aici si pana in a-l pune la punct pe Tolo, in grup, pe ideea “bai expiratule, vezi-ti tu de hartia ta si de <old media> ca nu intelegi nimic, si lasa-ne pe noi, astia destepti, din noul val, sa ne vedem de treaba, asa cum stim noi” e o cale (foarte) lunga.

Pana una, alta, de vreo 15 ani, Tolo a dovedit cate ceva, adica a performat “grav”, in cel putin doua medii: print si online. A format sute de jurnalisti care azi sunt tari, fie pe print, fie pe TV, fie online. Fie peste tot. Si asta ii da dreptul sa isi expuna un punct de vedere pertinent. Cu care sunt de acord, partial, in esenta.

Nu sunt de acord cu modul in care Tolo pune problema, nici ca generalizeaza si afirma ferm lucruri pentru care nu exista probe clare. Si nici cu faptul ca reprezentantii GSP in BRAT nu au fost la fel de vehementi cand s-a discutat, in organizatie, acest aspect. Dar, acum, sunt. Pe bloguri.

In fine. Ca sa nu ajung sa scriu si eu manifeste aici zic, pe scurt: un instrument de masurare a consumului in publicitatea online este necesar. Punct. Fara nicio urma de indoiala. Si pentru clienti, si pentru agentii, si pentru publisheri.

Ok, cu anumite limite, cu anumite nuante – unele dintre ele semnalate corect de Orlando. Si acest instrument, dupa toate discutiile care vor fi purtate – asa cum a fost si in cazul SATI, remember? – se va lansa.

Daca nu anul acesta, la anul. Si, daca nu de catre BRAT, de catre IAB. Sau de o alta organizatie profesionala sau de catre o companie de research independenta.

Dar trufia si indemnurile la “revolutie” , trimiterile fortate spre “epurarea” new media de “rinoceri” (pai daca si Tolo e rinocer ce sa mai spunem de… altii?!) mai sunt multi pixeli de inghitit.

Iar aceste discutii nu fac bine si nici nu intaresc increderea intr-un mediu foarte masurabil, dar care deocamdata aduna doar maruntisul marilor bugete de advertising.

In concluzie, mai putine caramizi sfaramate pe piept, zic. Mai putine ironii. Mai putina emotie.  Mai mult echilibru si mai mult respect reciproc pentru ce a realizat fiecare dintre noi pe zona pe care a avut-o pe cap. Mai mult calm si, mai ales, mai multe discutii constructive.

La urma urmelor, avem un singur interes, comun: sa urcam si sa maturizam aceasta noua piata. Sa facem bani si proiecte frumoase. Fie ca tragem in directia asta de un an, doi sau de zece.