<<Mai, ma dezamagesti!

Oamenii in general isi dau arama pe fata in  situatii de criza. Or, ceea ce s-a intamplat la Cotidianul e o situatie “de criza”. Bun, unele reactii au fost cam isterice si unele  decizii nedrepte – dar tanda pe manda decizia de a rasuci ghidonul spre top quality mi se pare inteleapta.

In fine, nu despre asta era vorba: era vorba despre lipsa ta de reactie pe blog. Lumea astepta sa vada  ce zici.

Inteleg ca situatia e delicata, ca exista nuante, ca nu vrei sa ti-l pui pe x sau y in cap, dar exista  totodata si responsabilitati!

Daca trebuie, iti filmezi piciorul cand il mananca lupii (a facut-o un ziarist rus, pe bune, acu’ vreo 25 de ani). Ai o reactie – oricare. Nu lasi Trilululu ala sau cum ii zice drept cea mai recenta postare pe blog. Nu te ascunzi dupa fuste.

E un blog despre media. Se intampla ceva major in grupul media din care faci parte, unii te acuza ca acum ti-ai gasit sa futi 600,000 (ca si Rdzi:))) pe website-ul ala.

TREBUIE sa spui ceva. Orice. Altminteri, ramai manager in acvariu, nu-ti faci blog.

Odata ce ti-ai asumat un rol (la noi, in Ardeal:)), il duci pana la capat!

Te rog, nu ma dezamagi!>>

Nu te dezamagesc, drag prieten. Insa, de aceasta data, am decis cate ceva (inainte de a ma arunca si eu in hora alaturi de bagatorii de seama care vorbesc mult, scriu si mai mult si, uneori, nu inteleg nici ce vorbesc, nici ce scriu):

A) Indiferent de orice, inainte sa imi explodeze si ultimul neuron sanatos (fara legatura cu Cotidianul, ci cu ale mele – site-uri si prostii, cum zici tu), am decis sa plec cateva zile undeva, oriunde, sa hranesc vrabii si sa ma uit la mare si la muntii de langa ea.

vrabii2

Nu am glumit cu vrabiile. Uite si o poza. E de azi dimineata. Productie proprie:)

B) Sa las isteriile sa treaca, parerile sa se scrie, dezbaterile sa se poarte si, apoi, daca mai e ceva de spus, voi spune. Asta desi Cotidianul „pe hartie” e treaba altor oameni, de multa vreme incoace. Oameni care stiu ce fac si, sunt sigur, fac tot ce e omeneste posibil sa duca ziarul mai departe. Si il vor duce. Cu sacrificiile care trebuie facute.

Cred ca, acestea fiind scrise, as putea spune ca „am spus ceva, orice”, nu? Dar nu ma voi rezuma la atat. Voi scrie. Si despre asta, si despre altele. Cand voi avea ce si, mai ales, de ce sa o fac.

PS 1 Tampeniei cu cei 600 de mii de euro (care nu sunt, inca, nici o treime cheltuiti, ca era vorba de valoarea investitiei, per total) i-am raspuns deja, uite aici, desi nu merita niciun raspuns.  

PS 2 Au fost mai multe mailuri, pe ideea asta, dar al tau a fost cel mai convingator, motiv pentru care l-am folosit, fara voia ta, in acest post. Voi reveni. Desi am si o “scuza tehnica”: pentru ca umblu (nu in vacanta, dar combin utilul cu placutul…) prin locuri unde nu prea am net ca lumea, orice postare e un cosmar… dureaza enorm.

Ma voi stradui, totusi, sa nu dezamagesc pe toata lumea, in ciuda problemelor tehnice. Si practice.

⋅ BUSINESS, LIFE ⋅ 7 comments