E usor sa injuri un om pe care nu il cunosti decat din rarele sale aparitii publice sau din cateva mailuri sau sedinte nu intotdeauna placute, mai ales in vremuri de criza. Si e si mai usor cand o faci, miseleste, in comentarii anonime pe bloguri si site-uri media. Sau cand ii atribui decizii care, uneori, sunt doar consecinta unor hotarari mai vechi sau a unor factori aflati dincolo de controlul de management.
Mai ales in media, mai ales in criza, ca manager e greu [spre imposibil] sa fii Mister Popularitate. Noul sef al Ringier Romania, fostul meu sef in MediaPro si apoi coleg in Realitatea-Catavencu, Mihnea Vasiliu, este in opinia mea cea mai buna optiune pe care a luat-o grupul elvetian de media, dupa ce a analizat cel putin 10 alte variante.
Multi dintre cei care scriu, azi, cu aer doct despre Mihnea – si despre altii, pe care ii cunosc doar din auzite – se uitau la Jetix pe vremea cand oameni de genul lui lansau primele ziare, agentii de presa si televiziuni profi din Romania. Cel putin pentru acest motiv, cred ca ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a scuipa monitoarele.
Plus ca, daca ma gandesc mai bine, foarte multi dintre cei care injura azi au trecut cel putin o data printr-o companie sau brand la care si Mihnea a pus umarul, direct sau din umbra, asa cum ii sta bine unui manager profesionist.
Mihnea nu e interesat de personal branding si PR. Tace si face. Iar grupul MediaPro ii datoreaza, in mare masura, business-uri precum Mediafax sau Ziarul Financiar, la care se adauga multe alte decizii cheie si riscuri personale majore, asumate pentru si in numele companiei, despre care nu ar fi etic sa scriu.
Acelasi lucru pot sa il spun si despre ce a facut Mihnea la Realitatea. Nu vreau sa scriu mai mult – am facut greseala sa citesc cateva comentarii idioate la stirea cu numirea lui, motiv pentru care am dat drumul catorva ganduri, direct pe taste.
Ii doresc [cu oarecare intarziere] lui Mihnea bafta la Ringier si cred ca rezultatele se vor vedea in curand, chiar daca in criza acuta in care se afla printul nimeni nu poate face minuni intr-o zi.
fumurescu
Oct 16, 2010 @ 09:35:46
@ dragos – QED. Stii sa scrii. Stii de ce sa scrii. Da’ de ce scrii numai cand e vorba fie (1) specialitaturi intersante (care nu-s scris) sau (2) trairi de moment? Profesionalismul artei (sic) scrisului este ca e relativ constanta. Scrisul ca psihoterapie e ok. Dar nu suficient.
Ispitit, Iisus a zis ca omul nu traieste numai cu paine/ management. Evident, stii asta. Si-atunci?
dStanca
Oct 17, 2010 @ 14:28:18
@fumi: am o scuza penibila: nu am timp sa scriu asa cum as vrea si, deci, prefer sa ii las pe altii. cand oi avea linistea sa pot sa le rumeg, oi mai scrie… ps: ca dovada, uite ce greu ti-am raspuns [qed]
McGogoo
Oct 22, 2010 @ 10:15:12
Dragos, situatia descrie de tine se rezuma la:
“e usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune”
si, in continuarea acestei idei il sustin pe dl. fumurescu
tu ai ce spune dar scrii rar.
si, fiindca suntem la ca capitolul reprosuri, nu mie nu imi plac posturile care seamana cu articolele din tabloid 🙂
dStanca
Oct 22, 2010 @ 10:17:09
@McGogoo: Esti foarte abstract[a] azi. Zi-mi in clar ce si cum:)
mediaman
Oct 24, 2010 @ 14:51:00
Da. Colegul tau Mihnea a urcat Realitatea catavencu pe culmi nebanuite… Catavencu in insolventa si Realitatea -50% ROS…
mai bine se uita si el la Jetix.