Ziua a inceput cu un sentiment de jena ca traiesc in tara in care un interlop pozeaza in Printul Persiei, gonind din penitenciar pe un armasar alb (desi negru, de fapt). Cat grotesc incape intr-o singura imagine?

Un gras mustacios, in tricou galben, mulat, cu sapca asortata, pozand in erou de poveste, cu slugile docile alergand in jur si agiotanti calare, insotindu-l printre masinile parcate de o parte si de alta a drumului.

Adaugati la asta nefericitii jurnalisti care alearga dupa umflat. Si, probabil, o viitoare manea in care eroul nostru va fi prezentat in culori pastelate. E bine, zic. O tara frumoasa, altfel.

PS Noroc cu calul, singura fiinta dotata cu bun-simt parte din poveste care, cu un usor sentiment de jena, pare sa nu vrea sa fie parte din scena – facandu-l pe personajul central sa sfarseasca prin a fi caraghios, in timp ce-si culege sapca de pe jos 🙂