Nu am vazut toate filmele inscrise la cursa pentru Oscar. Dar le-am vazut pe ambele din cursa pentru podium: Avatar si The Hurt Locker. Primul, la cinema – fireste -, al doilea aseara, la ProTV (din pacate, am ratat DVD-ul distribuit joia trecuta cu Gazeta Sporturilor, dar cred ca se mai poate gasi).

Victoria lui The Hurt Locker versus Avatar mi se pare nedreapta. Sau, daca nu nedreapta, prea categorica.

Primul nu e altceva decat un film propagandistic. Eroul american neinfricat, care are o misiune nobila in Irak, salveaza vieti si e dependent de taiat firele bombelor… ok, give me a break!

Din punctul asta de vedere, intre The Hurt Locker si filmele comuniste cu povesti eroice despre canalul Dunare-Marea Neagra nu e absolut nicio diferenta.

Si alea faceau la fel: luau partea “frumoasa” si luminoasa, uitand de cati oameni au murit aiurea, ignorand detinutii politici care erau exterminati prin munca… si alte “detalii”.

Pe de alta parte, paradoxal, Avatar e deopotriva prost (la capitolul scenariu) dar fantastic (la propriu si la figurat). Si, cel putin, a scris o fila noua in istoria cinematografiei si a urcat la un nivel greu de atins tot ce inseamna efect special, film SF si fantezie. In plus, mai are un merit cu totul special, care ar fi trebuit rasplatit: eficienta.

Readuce masiv publicul in cinematografe (nu are niciun farmec pe DVD sau vazut pe net)! Si azi e greu sa gasesti, in Bucuresti, un bilet la Avatar, daca vrei sa il vezi in IMAX.

Filmul castigator a fost deja dat pe DVD, nu e prin cinematografe, a fost deja difuzat si la TV. Ofera o experienta similara, indiferent cum si unde il vezi. Deci, zic eu, Avatar ar fi meritat (mult) mai mult.

Sunt de acord cu Costi: victoria The Hurt Locker e victoria snobilor. As adauga eu, si a propagandei americane.

In afara catorva filmari foarte bune, filmul are un singur moment de senzatie, la capitolul dialog – unicul moment credibil din film, cand eroul principal vorbeste cu un coleg, in masina, despre frica de moarte.

Si o singura gluma buna (cea cu verigheta, tinuta la un loc cu alte “suveniruri” care “aproape” l-au omorat pe marele erou).

In schimb, abunda in momente penibile (de exemplu, omul nostru, beat fiind, isi pune casca de protectie de care e indragostit, sa poata dormi) si un final absolut penibil (intoarcerea eroului pe campul de batalie, dupa ce-si lasa acasa nevasta si copilul, plictisit de banalitatea vietii de familie si cumparaturile din supermarket). Bleah!

PS Publicitatea TV traditionala, pe o televiziune comerciala, sucks big time! M-am chinuit (la propriu) sa vad The Hurt Locker, aseara, la ProTV. A inceput la 22:35 si s-a terminat la 01:15, cu nenumarate pauze publicitare!

Cand ai la dispozitie (sau vei avea) multe alte mijloace de a vedea un film, vei alege varianta fara publicitate. E doar o chestiune de timp pana cand acest lucru se va intampla, si in Romania. Televiziunea liniara, cu control si interactivitate zero din partea publicului, are zilele numarate.

Ok, exagerez putin. Nu zilele, anii 🙂