Evident pentru orice om cu mintea acasa, mai ales dupa “episodul Cabral“, “stenograma Chirila – Stanca” e o gluma [virala]. Ok. De ce am facut-o?

In primul rand, pentru ca mi-a placut ideea – in general – si, in particular, ideea de a parodia o parodie – adica “adevarata” stenograma [da, e vorba de comedia cu SOV].

In al 2-lea rand, pentru ca imi place piesa si imi place Vama, ca trupa.

In al 3-lea rand, pentru ca m-a rugat un prieten [Tudor Chirila a venit cu ideea sa facem o parodie dupa stenograma, eu am plusat si i-am propus sa o facem mai credibila, introducand ingredientul cu “spaga” – aici e “o ironie in ironie”, pentru cine o intelege].

In al 4-lea rand, pentru ca mi s-a parut un experiment viral si social-media interesant: sunt curios, si voi monitoriza asta – in masura in care voi avea ragaz -, cati dintre cei care au scris cu avant despre “stenograma” vor reveni asupra subiectului acum, cand e clar [chiar: e clar? :)] ca a fost o gluma.

In al 5-lea rand, pentru ca am fost curios care mai e “nivelul” in presa si, surpriza [?]: doar doi jurnalisti [iesiti din “sistem”] m-au sunat sa intrebe care e treaba, de fapt: Petrisor Obae si Tiberiu Lovin.

Nu voi insira aici publicatiile care “au dat-o” pur si simplu [unele dintre ele, titluri respectabile]. Ii felicit insa pe cei care au tratat subiectul asa cum era cazul, de fapt, adica la capitolul divertisment.

Nu voi “analiza” nici cum au tratat chestiunea blogurile, spun doar ca mi-au placut Chinezu si  Piticu [desi nu sunt de acord cu ei, cel putin m-au surprins prin unghiul de abordare, semn ca oricat te-ai “pricepe” la comunicare nu poti sa prevezi toate interpretarile posibile si sa ai raspunsurile pregatite].

In al 6-lea rand, pentru ca mi s-a parut amuzant sa-mi exersez, alaturi de un artist [nu doar solist, ci si actor], “calitatile” actoricesti jucand rolul de “mafiot al presei”. Chiar si oameni foarte apropiati au “muscat” nada, semn ca mi-a iesit cat de cat. Din prima [n-a existat nicio “dubla”, inregistrarea a curs din primul moment. Evident, pe un mic scenariu prestabilit].

Da, stiu. Multi vor citi doar textele cu “spaga” si [vorba unui prieten drag si destept] va ramane “urma” – mai ales ca dintre cei care au “muscat” momeala putini vor avea, probabil, nervii necesari sa revina si sa scrie ce a fost, de fapt. Altii vor crede, chiar si acum, ca a fost “pe bune” dar ca, intre timp, “am cazut la pace” cu Tudor. Stiu. Dar, asta e.

Gata. Le multumesc tuturor celor care, cu buna credinta, mi-au luat apararea, ii rog insistent pe cei care l-au acuzat pe nedrept pe Tudor sa-si revina – “rolul” lui a fost zugravit asa la propunerea mea.

So, relax! A fost pur si simplu o gluma, un mic experiment viral si o idee “altfel”, gandita tocmai ca sa provoace reactii putin tolerante. Deloc paradoxal, totul pentru promovarea unui cantec care pledeaza, chiar daca o face cu umor si ironie, pentru toleranta.

In concluzie, bucurati-va de cantec. Asta e tot ce conteaza. Daca gluma pusa la cale de doi amici la un pahar de vorba nu v-a placut, sunt sigur c-o sa ne iertati cand veti asculta piesa. Daca v-a placut “poanta”, cu siguranta veti aprecia si cantecul.

The end. Happy end.

⋅ BUSINESS, LIFE ⋅ 45 comments