“A-ţi câştiga dreptul de a merge pe propriul drum, nu atât în relaţia cu ceilalţi, cât mai ales în urma confruntării cu propriile spaime, te poate duce într-un loc aparent pustiu, unde rareori să ai senzaţia că până la tine răzbat ecouri.

Am învăţat, şi de fiecare dată mi-e greu să spun acest lucru, că oamenilor, majorităţii, le e mult mai simplu să fie conduşi.

Că se obişnuiesc prea uşor cu falsa linişte că altcineva ia pentru ei deciziile împovărătoare şi că, de fapt, totul e mult mai sigur când te laşi, când devii rotiţă. Limitele apar limpezi, rutina se îmbracă în responsabilitate şi viaţa pare veşnică.”

Un fragment dintr-un text frumos, pe care mi-ar fi placut sa il scriu eu. Si in care se va regasi oricine a decis sa isi ia viata profesionala in maini, cu orice risc. Bafta, Mihnea!