iTolo

Azi, in timp ce urmaream la Inovatia in Media prezentarea lui Robert Popescu despre Gazeta Sporturilor pe iPad, mi-am amintit c-am scris despre lansarea GSP dar am uitat sa dau publish. Deh, am o varsta. Ca dovada: acum 11 ani si ceva […mda…] lansam, cu Tolo, CLUJEANUL.

Inainte sa lucrez cu el, suspectam ca sunt obsedat de “bibileala”. Ei, bine, am intalnit atunci unul mult mai nebun decat mine.

“Inca o declaratie, inca o poza, inca un efect, aici ar mai merge o caseta, textul e prea compact, acum e prea spart”… Fiecare material era o mica lucrare de arta. Spre exasperarea lui Mihnea, Tavi and co…

CLUJEANUL – si toate celelalte ziare locale MediaPro – nu au mai prins iPadul. Acum se ascund, cuminti, ca niste relicve bune “sa fie, acolo”, pentru ceva trafic in plus, sub Gandul.info. Intre timp, desi am ramas “in zona”, eu unul am renuntat sa mai incerc sa schimb lumea prin presa – indiferent de gen [fie ca ca vorbim de business sau de tabloid ori lifestyle].

Doi moguli si un inceput de antreprenoriat mai tarziu il regasesc pe Tolo, tot  “acolo”. Nu a renuntat: obsedat de “bibileala” si exasperant de perfectionist, molipsindu-i si pe ceilalti cu virusii lui profesionali. Acum, nu mai rasuceste doar litere si poze pe hartie, ci alearga pixeli pe un ecran tactil. Probabil, peste 5 ani va sculpta holograme: “Sut, bara, goool!“. 3D!

A ramas ziarist pur-sange: uneori prost de onest, adesea ireal de idealist, mereu obsedat de detaliu. Pe scurt, un taliban bun al presei, asa cum ar trebui inteleasa ea, presa, de toata lumea: de la public pana la patroni. Si asa cum o inteleg eu. Inca.

Azi, cand toata lumea priveste modelul de succes cladit de Tolo & Co la Gazeta Sporturilor, GSP.ro and so on…, cand noua aplicatie iPad e intoarsa pe toate partile, eu mi-am amintit cu drag de un ziar mort, de provincie.

Aparent, fara nicio legatura logica…