Disputa dintre Facebook (mai ales) dar si Google si marii publisheri americani a iesit din faza discuțiilor politicoase si se întreaptă spre o luptă deschisă.

Săptămâna trecută, The Wall Street Journal a propus în agenda publică o altă abordare a subiectului: în loc ca industria de stiri să se roage de Facebook să îi acorde mai multă atenție, ce-ar fi ca toți publisherii să se retragă, simultan, din platformă? [sursa]

În State, o miscare de acest tip nu este permisă de lege, în acest moment, pentru că ar intra sub incidența reglementărilor anti-trust.

  • Cele mai mari asociații ale producătorilor de conținut s-au aliat, însă, sub argumentul “Facebook and Google are our primary regulators” (David Chavern, CEO, News Media Alliance – asociație care adună peste 2000 de ziare din SUA si Canada) iar David Cicilline (reprezentant al D-Rhode Island) a introdus deja o propunere de lege care să le permită publisherilor să “penalizeze” Facebook, Google sau orice alt player din zona tech prin decizii, politici si miscări coordonate. [sursa]

În condițiile în care nu mai puțin de 73% din veniturile totale din publicitatea online sunt absorbite de “duopol” (în crestere de la 63% în 2015) si, în plus, 83 cenți din fiecare nou dolar investit în digital intră în buzunarele acționarilor Google si Facebook [sursa], este evident că faza politețurilor si a discuțiilor amicale a apus.

Chiar si BuzzFeed, un fost aliat puternic al Facebook, a iesit la atac.

E de înțeles. În 2017, Google si Facebook si-au depăsit recordurile istorice: Google a sărit la venituri totale de peste 109 miliarde de dolari (un salt major, de la 89 de miliarde în 2016) iar Facebook a trecut de 40 de miliarde (în crestere de la 27,6 miliarde).

Asta înseamnă 12.5 milioane de dolari revenue pe oră si 1.48 milioane de dolari venit per angajat pentru Google si “doar” 4.6 milioane $/oră si 1.6 milioane de dolari/angajat în cazul Facebook.

Pe de altă parte, veniturile din advertising ale tuturor ziarelor din SUA s-au redus de la 22 miliarde în 2014 la 18 miliarde în 2016 iar tendința de scădere continuă, desi traficul total pe site-urile de stiri ale ziarelor americane a crescut cu 42%, în aceeasi perioadă.

Conflictul nu mai poate fi ținut în fața usilor închise iar lucrul acesta s-a văzut, evident, în tensiunea care a plutit în aer la o rară întâlnire publică dintre Adam Mosseri (seful diviziei News Feed de la Facebook), Campell Brown (jurnalist ex CNN si NBC, acum responsabilă de relația Facebook cu producătorii de content – poziție creată de Zuckerberg abia anul trecut), si playeri majori din industria de news & publishing.

Acum un an si ceva, când s-a angajat la Facebook, Campell Brown scria, politicos:

I will be working directly with our partners to help them understand how Facebook can expand the reach of their journalism, and contribute value to their businesses” sau “We will help news organizations and journalists work more closely and more effectively with Facebook”.

Doar că, între timp, postarea ei nu mai e publică pe blogul Facebook iar tonul vocii ei s-a schimbat, radical, sub presiunea întrebărilor mai puțin comode, într-un discurs tip “take it or leave it”:

  • “My job is not to go recruit people from news organizations to put their stuff on Facebook”
  • ”My job is to make sure there is quality news on Facebook and that publishers who want to be on Facebook … have a business model that works”
  • “If anyone feels this isn’t the right platform for them, they should not be on Facebook.”

Iată un fragment relevant dintr-o discuție de aproape o oră găzduită recent de Code Media (finalul face toți banii, la propriu si la figurat) si cum răspund, ezitant, cei de la Facebook la întrebarea directă dacă nu cred că ar trebui să împartă veniturile cu producătorii de conținut de calitate:

Discuția integrală o găsiți aici.

Dacă vă faceți timp, ca mine, să urmăriți toată înregistrarea, reiese că Facebook insistă, mai nou, doar de conexiunile dintre oameni, nu de stiri (“amuzant” nume, NewsFeed, nu?), si spune că doar 5% din conținutul din platformă e constituit de stiri generate de publisheri (si că acest procent se va reduce curând la doar 4%).

Asa puțin o fi, acum? Doar ei stiu. Dar, pe româneste, mesajul e clar: dacă vă luați jucăriile si plecați, aia e!

Fosta jurnalistă, angajată acum de Facebook, are si alte mesaje-cheie deloc optimiste pentru informarea noastră sănătoasă via social media [sursa]:

  • ”I don’t think any of us knows what the future of journalism looks like”
  • “We’re going to have to experiment”

sau, preferata mea:

  • “Jump in with us if you’re ready for a big experiment that might not work.”

Dintre experimentele Facebook care ar putea să nu funcționeze (sic!), focusul pare acum pe lansarea unui sistem de tip paywall freemium, experimentat pe iOS (în curând, si pe Android) cu mai multe ziare locale din State (sistem lansat la 1 Martie, care le permite publisherilor să seteze, după 4-5 articole citite de un user Facebook lunar, un mesaj care îndeamnă la abonare pentru acces nelimitat).

În plus, se mai vorbeste despre noi tehnici de monetizare a Instant Articles, video si încurajarea secțiunii de hard news din Facebook Watch (produsul concurent Youtube, în curs de lansare la nivel global). Adică nimic radical sau spectaculos: experimente.

Pe de altă parte, schimarea de ton, când vine vorba de amenințarea unor clienți majori de a se retrage din Facebook, este radicală: aroganța politicoasă tip “take it or leave it” e înlocuită, brusc, cu atenție sporită, îngrijorare si focus pe soluții.

#MoneyTalks. Iată:

În rest, mai nimic încurajator sau spectaculos “la orizont”, pentru publisherii legitimi care se bazează în continuare mult pe trafic din Facebook.

Dar, ca idee, măcar stim că valul de critici la adresa impactului Facebook în informarea si, mai ales, dezinformarea publicului, este o chestiune care îi preocupă (asta si pentru că poate afecta pe termen lung si veniturile, evident).

În concluzie, e greu de prevăzut cum se va încheia această luptă, însă e clar că Facebook isi caută acum aliați în rândul publisherilor mai mici/locali si, oarecum periculos, pare că încurajează indirect producători care generează trafic mare, chiar dacă e discutabilă calitatea conținutului pe care acestia îl produc.

Pe cale de consecință, în România si peste tot în lume, au apărut adevărate “uzine” de clickbait iar site-uri de care, probabil, nu ați auzit niciodată (sau nu le considerați importante) produc încă zeci de mii de euro lunar doar din Instant Articles, via Facebook, si isi perfectează tehnicile cu fiecare zi care trece.

Google pare, mai nou, ceva mai selectiv cu inventory-ul pe care îl acceptă în Google Display Network (mai ales după adoptarea protocolului ads.txt), dar si aici mai sunt foarte multe de rezolvat.

Asta e, de fapt, criticabil în atitudinea lor, dar si a marilor branduri care nu pot risca suspendarea cu adevărat a campaniilor doar din motive “etice”: oficial, toată lumea luptă cu fake news, din toate puterile, însă în spatele cortinei Facebook si Google monetizează în continuare, prin sistemele automatizate, “tone” de trafic produs prin metode îndoielnice, finanțând indirect o întreagă nouă “industrie” care are ca obiectiv (în cazul fericit, în care nu există si un scop propagandistic) doar traficul, de dragul traficului – adică al banilor.

Iar brandurile majore care investesc 60-70% (sau mai mult) din bugetele de digital advertising în Google si Facebook par că se uită, încă, în altă direcție: la urma-urmelor, cine are nevoie de consumatori super-educați si, deci, critici si atenți în decizia lor de cumpărare?

Hai să închiei, totusi, într-o notă semi-optimistă: ecosistemul este încă în faza de căutări si dezvoltare iar speranța că asistăm doar la o perioadă tulbure de tranziție spre normalitate rămâne vie. Si-o să moară ultima 🙂


Author: Dragos Stanca. Founder iCEE.fest. Managing Partner ThinkDigital. Partner TDG.