Incercarea celor de la “Dilema Veche” de a introduce o taxa pe continutul online, readuce in discutie povestea cu paywall, free versus freemium etc. Ca unul care am fost implicat in teste de acest tip atat la “Academia Catavencu” – prin proiectul eCatavencu –  cat si “pe vremuri”, la Ziarul Financiar, am niste opinii ferme pe acest subiect.

Parerile mele au fost redate partial de colegii de holding ai celor de la “Dilema Veche“, in “Adevarul“. Presupun ca partile care nu au aparut “au cazut” la editare ca sa nu ii demoralizeze prea tare pe colegii care spera ca, astfel, pot avea o sansa sa devina profitabili. Sau poate s-a alocat o cota fixa de pixeli per articol, pentru eficientizarea activitatii? 😉

Ce am fost intrebat si ce am raspuns de fapt si nu a aparut [decat “foarte” partial] in ziarul citat, puteti vedea [gratis] mai jos. Daca va intereseaza subiectul:

1.       Ce şanse de succes ar avea avea implementarea unui paywall la o publicaţie din România?

Daca vreti un raspuns lung si politicos, il pot formula mai alambicat. Insa varianta scurta si corecta de raspuns e formata dintr-un singur cuvant. Si anume: zero.

2.       Poate un generalist să introducă paywall sau zona este rezervată doar publicaţiilor de nişă?

Sigur ca poate, daca doreste sa faca un pas suicidal. Nu functioneaza din doua motive. Primul motiv este ca in Romania valoarea editoriala a materialelor produse nu te poate face sa duci mana la buzunar. Deloc. Eu nu imi amintesc sa fi vazut vreun subiect in presa, anul trecut, care sa ma faca sa spun: “Da, as fi dat 1 euro sa citesc asta!”. Asta pentru ca acel continut trebuie sa fie exclusiv, unic, foarte bun din punct de vedere calitativ si, pe cat posibil, foarte targetat. Adica, sa fim seriosi: se fac filme complicate, la care se lucreaza ani de zile uneori, si abia reusim sa convingem oamenii sa plateasca 2 euro online sa vada rezultatul final… Cine ar plati pentru un articol si cateva poze? Al doilea motiv este ca fara o intelegere intre toti producatorii de content majori din Romania, in acest sens, modelul “pe bani” nu poate fi implementat. Orice publicatie sau producator de content va face asta ca “trend setter”, de  “capul lui”, va esua garantat.

3.       Pentru ce fel de mecanism de paywall ar trebui să opteze o publicaţie ca să aibă succes? Unul hard, de tipul Wall Street Journal sau, mai degraba, unul soft, de tipul The New York Times?

Eu cred destul de tare intr-un singur model de potential succes – nu pot sa dau prea multe detalii, pentru ca nu exclud sa lansez un proiect in acest sens. Ce pot sa spun insa este ca, pentru ca acel model sa functioneze, trebuie cladit un front unic, al tuturor publisherilor majori din Romania. Judecand dupa orgoliile din piata, tind sa cred ca modelul teoretic pe care il am in minte nu se poate aplica. Mi-ar placea sa ma contrazica realitatea.

4.       Dacă nu suntem, acum, în stare să introducem plata pentru conţinut, când vom putea face acest pas?

Pe lantul client-agentie media-regie-publisher “pierderea in sistem” legata de bani cash care ajung in buzunarul publisherului este mult prea mare, azi. Pe cale de consecinta, probabil ca vom asista la o scadere a calitatii continutului online si, inevitabil, la niste falimente. Probabil ca piata se va reseta in 2-3 ani si interesele comune vor dicta gasirea unor solutii comune in asa fel incat plata pentru continut premium sa devina fireasca. Evident, vor castiga cei care vor supravietui si vor fi capabili sa ofere content de valoare, si preferabil cat mai targetat.

5.       Care sunt şansele de supravietuire ale presei?

Presa va supravietui, intr-o forma sau alta. Sanse mai mari au structurile media care au investit sume optime in directia corecta, adica in digital – fie el radio, tv sau online, ori chiar outdoor – si care produc continut acolo unde publicul il si consuma. Si, preferabil, unde sunt si banii. Momentan, publicul consuma mai ales TV si online. Banii, insa, sunt mai ales la TV. Prin urmare mixul TV-online ar trebui sa fie castigator. Televiziune puternica – site puternic, mentinut calitativ cat mai sus. Migrarea tv-ului spre online si solutii tip ip tv este insa un proces inevitabil; daca televiziunile nu vor intelege la timp asta, vor avea soarta trista a presei scrise. Unele au, deja. Doar ca acolo unde exista bani – si in TV-ul care performeaza, exista -, cred ca sunt si oamenii care pot lua deciziile corecte, la timpul potrivit. In Romania, din pacate, vad insa o singura structura media care actioneaza corect in sensul acesta, si anume grupul Pro. Deci, presa va supravietui. Cea scrisa, clasica, mai greu. Cea digitala – indiferent de modul de distributie, care este adaptiv – cu sanse mai mari.

⋅ BUSINESS ⋅ 5 comments