Cursorul pulseaza, mirat ca de minute bune nu se asterne nimic pe ecran. Ce sa scriu? Orice litera arata ridicol in fata mortii. Ce mai ramane de spus cand un om frumos dispare, in cateva secunde?

Ma uit la pozele ei: ultimele doua, chiar cu mine. Ea, razand. Normal, ca de obicei… Alta, din martie, cand facea misto ca apar pe la tv.

Asa era Monica. Mereu cu un zambet mai mare decat putea “duce”. Mereu pusa pe glume, raspandind optimism si viata cat cuprinde. Singurul om cu care am lucrat si care nu a raspuns, niciodata, cu “nu se poate”.

A revenit in tara, desi facea treaba buna in Dublin, din dragoste pentru prietenii si oamenii de aici. A crezut ca poate invinge, de capul ei, ca tanar antreprenor, la doar 26 de ani. Si a inceput bine, cat se poate de bine: unele dintre cele mai reusite aplicatii Facebook lansate in Romania, UK si Irlanda au, in spate, creierul frumos al Monicai.

Dar totul s-a oprit ieri. Cand cineva a decis ca Monica Mircea, partenera mea din proiectul Happy:Digital, cel mai bun expert social media cu care am lucrat vreodata, sa inceteze sa emane optimism, zambete si viata.

Imi stapanesc cu greu revolta. Privesc ca un idiot, a suta oara, ultimul ei sms, trimis cu putin inainte de a intra in operatie:

Un mesaj ca o lectie de viata, de dincolo de moarte, ce vorbeste sec despre distanta uriasa dintre azi si maine: egala, uneori, cu cea dintre a fi si a nu mai fi.

 ***

UpDate: O captura de ecran de azi, 31 iulie, ora 13:25, cu o semnificatie aparte: poza de profil a Monicai avand promovata in dreapta, printr-un joc al hazardului, o aplicatie dezvoltata de ea, impreuna cu colegii din Happy:Digital si Q2M, pentru Philips Romania. Ulimul nostru proiect. Nu cel mai recent. Ultimul.

⋅ BUSINESS ⋅ 11 comments