Gandurile se contopesc. Totul devine confuz si nimic nu mai are sens. Avea doar 33 de ani.
Poate cel mai bun, dedicat si corect om cu care am lucrat vreodata, a incetat sa mai fie.
A pus prea mult suflet, in tot ce a facut vreodata. Si inima i-a cedat. Era la volan, se grabea spre birou. Aici il gaseai, aproape mereu. Zi si noapte, muncind nebuneste. Luptandu-se cu tone de ziare, reviste, carti, facturi, telefoane…
Renuntase la fumat si isi cumparase o bicicleta, de care era mandru. Prea tarziu.
Acum 3 ani si jumatate, inainte sa stiu ca voi demisiona, a intrat in biroul meu si, fixandu-ma cu ochii lui albastri, nu a spus decat atat: “Oriunde. Oricand. Te poti baza pe mine. Ok?”.
A iesit, inainte sa apuc sa-i multumesc. Dar asa a fost. M-a urmat, alaturi de oameni care i-ar fi ramas alaturi oriunde, si a cladit de la zero un departament de distributie care a functionat fara greseala.
Pana azi.
Acum un an si ceva l-am anuntat ca renunt la print. Ca vreau sa ma ocup numai de Internet. Simteam ca il tradez, un pic, dar el a ras: “Daca dispar toate ziarele, o sa distribui pixeli, ce mare lucru?!”.
Saptamana trecuta a venit iar. Avea privirea aceea. I-am promis ca ne vedem la o bere, “zilele astea”.
Atunci, cateva zile nu pareau a fi granita dintre acum si niciodata.
Am aflat doar azi, de pe blogul lui Mihnea, ce era de fapt: se saturase. Vroia sa plece din tara. Si vroia copii, pe care sa ii creasca frumos, si curat. Nu a mai apucat. A amanat, ca sa fie sigur ca lasa totul in ordine, in urma sa. Sunt sigur.
“Nu mă mai simt român (cetăţean) în România (sună ciudat, dar aşa e). Nu mă identific cu un procent majoritar de purtători de carte de identitate în trei culori.
Un alt motiv (pentru care vreau sa emigrez) este acela al copiilor, pe care vreau sa-i am. Dar nu vreau să audă de “Becali”, nu vreau să asculte “Salam”.
Alt motiv? MIZERIA FIZICĂ şi MIZERIA UMANĂ din această ţară, care a ajuns să se manifeste, în opinia mea, în forme inimaginabile.
M-AM SATURAT DE ŞMECHERI ŞI ŞMECHERII!
Celor care rămân, mă rog să va fereasca Dumnezeu de alte “succesuri” …”
A scris randurile de mai sus si a plecat in graba. A scapat de tara de care se scarbise, lasand in urma cateva notite, pe Facebook, si cateva comentarii, pe bloguri… Si durere. Atat.
Drum bun, Alex!
O sa ma mint ca esti fericit, alaturi de copiii tai nenascuti. Undeva, departe, in tara ta frumoasa, fara manele, fara politruci. Doar cu oameni imaculati si strazi curate.
Sper ca esti acolo unde fiecare gand isi are rostul, totul e clar, si totul are sens…
PS Cu dragoste si durere, poetul Lucian Vasilescu a scris un comentariu despre Alex. Merita citit.
miky
Nov 20, 2009 @ 01:00:34
Dumnezeu sa te odihneasca in pace!
Sorin Pavel
Nov 20, 2009 @ 03:54:49
Printre putinii oameni pe care i-am intalnit in perioada mea de R-C. Dar, cum viata ne dovedeste din nou ca nu e chiar foarte corecta, ne mai trage cate o palma. Poate o sa ne obisnuim. Momentan nici nu concep asa ceva.
Sper ca te duci intr-un loc mai bun, Alex Miristea!
Sa te odihnesti linsitit acolo in RAI!
S
Tomata cu scufita
Nov 20, 2009 @ 10:38:12
Eu nu l-am cunoscut pe Alex in nici un fel. Doar acum, prin cuvintele tale, care m-au miscat aproape pana la lacrimi. Si imaginea unui om care era atat de plin de viata, te intristeaza si mai mult, iar moartea neasteptata ne face sa ne gandim la multe lucruri.
Dumnezeu sa aiba grija de sufletul lui si sa-l odihneasca in pace. 🙁
lucian vasilescu
Nov 20, 2009 @ 12:08:23
Acum cativa ani, ne-am cumparat amandoi cate un telescop. Al meu era rosu, al lui Alex era galben. Voiam sa ne uitam la stele. Eu nu am montat niciodata telescopul meu rosu. Probabil de lene. Alex l-a montat odata pe al lui, intr-o noapte, in curtea casutei mele de la tara. Beam vin si ne uitam, pe rand, la cerul spuzit de stele. Atunci mi-au venit in minte cateva versuri superbe dintr-o poezie mai putin cunoscuta a unei poete mai putin cunoscute, Magda Isanos:
Aceste clipe sigur nu-s reale
Fiindca nu poate fi adevarat
Cum sedem noi pe iarba inflorita
In mijlocul pamantului spalat
Reale sunt doar celelalte zile
Teribil de reale si de lungi
Si serile acelea nesfarsite
Cand vii mereu spre casa si n-ajungi
Bem vin si ne uitam in sus la ceruri
Din trupul painii ca din rai muscam
Si ce frumos ne-am imbracat de parca
Ne pregatim sa ne inmormantam…
I le-am spus si lui Alex, apoi am continuat sa bem si sa privim, pe rand, prin lentila telescopului.
Acum, ca am ramas singur, o sa-mi montez si eu intr-o noapte telescopul meu rosu, am sa beau vin si-am sa caut pe cer stelele pe care le-am privit impreuna acum cativa ani, intr-o noapte, in curtea casutei mele de la tara, si-am sa-mi spun in gand:
Bem vin si ne uitam in sus la ceruri
Din trupul painii ca din rai muscam
Si ce frumos ne-am imbracat de parca
Ne pregatim sa ne inmormantam…
Drum bun, prietene!
miruna
Nov 20, 2009 @ 14:44:27
Drum bun Alex…
Mesajul lui Alex « voxpublica | Platforma de comentarii, bloguri si opinii REALITATEA.NET
Nov 20, 2009 @ 17:37:32
[…] timp ce Basescu, Geoana, Antonescu si toti ceilalti se vor lupta pentru voturile noastre, Alex va fi inmormantat.Va fi asteptat la sectia de votare, dar va fi raportat “absent”. Le “dedic” […]
De ce mor oamenii la 33 de ani | FocusBlog
Nov 20, 2009 @ 21:15:40
[…] Dragos Stanca: […]
adica
Nov 20, 2009 @ 21:41:12
Trist!Dumnezeu sa-l ierte!
miha klopf
Nov 20, 2009 @ 22:39:05
Am crescut cu el si mai aveam o multime de intrebari sa i pun; din cauza neputintei mele de a l aduce inapoi imi vine sa ma omor innebunesc
Pentru asemenea om asta nu este o varsta sa moara. Asa ca un caine, singur. Cum nu a vazut nimeni din cei care il inconjurau ca nu i era bine? Si pe acest blog in unele foto se vede ca nu era bine, cu ochii rosii si umflati de nesomn; tacut ca deobicei ca o fotografie. Mama s a dus la el sa discute sa pot locui la el 2 saptamani si m a sunat azi 20nov sami spuna ca e pe masa in casa. Si toate astea pt ca era un om care nu invatase inca sa spuna NU.
IL VREAU INAPOI NU VREAU SA CRED!!!
Un fior rece pe sira spinarii « La colţu' străzii
Nov 20, 2009 @ 22:57:33
[…] s-a trezit de dimineata, s-a suit in masina, a pornit-o, a facut infarct si a murit. Se numea Alex Miristea si era cu o luna mai mic decat […]
Dan Bundur
Nov 21, 2009 @ 15:26:52
Nu l-am cunoscut foarte bine pe Alex, desi am lucrat vreo doi ani in aceeasi companie. Ieri am aflat ce s-a intamplat si e greu de crezut. Mi s-a pus un nod in gat si am incercat sa-mi amintesc o intamplare, o discutie cu el. Merci Dragos ca ia postat pozele!
Viata e ciudata si nedreapta de multe ori. chiar daca ne imbatam cu iluzia ca lucrurile stau altfel.
Dumnezeu sa-l ierte!
Lautaru Roberto
Nov 21, 2009 @ 22:02:40
Alex era un om iubit de toate cunostintele … Eu am avut norocul sa-l cunosc prin intermediul parintiilor mei . Desi el ocupa o functie inalta … nu conta , pentru el era mai importan sa fii om . Azi la inmormantare , am luat parte la o discutie in care un prieten foarte apropiat al lui spunea : “Alex impingea la roaba , eu la-m intrebat” ; ” Bine ma tu ditamai directoru impingi la roaba ? El a raspuns : ” Nu conteaza ce functie ai , conteaza cat de om esti ” . Pe mine aceste cuvinte m-au atins … La inmormantare s-a vazut cat de iubit era … au fost minim 50 de masini si foarte multa lume , 2 masini pline de coroane si foarte multe flori . Sper ca Dumnezeu l-a primit in Rai . Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
diana
Nov 22, 2009 @ 06:41:09
ma doare sufletul, ma simt vinovata. l-am iubit, il iubesc si il voi iubi. ma simt norocoasa ca l-am cunoscut, ca am facut parte din viata lui, cuvinte nu mai am deasemenea nici lacrimi am ramas doar cu amintirile. ma alina doar gandul ca acum are timp doar pentru el, sa se odihneasca de fapt asta voia. nu te voi uita niciodata te iubesc si te voi iubi mereu
adi
Nov 22, 2009 @ 12:34:49
Aleeeeeeeeeeeeeeex, m-am trezit dimineata si am coborat din camera…masina ta este in curte, dar…tu nu esti la locul tau, in canapea…doareeeeeee, doare TARE, mult prea tare.
saptamana trecuta mi-ai facut cadoul de Craciun…Doamne, oare ai stiut ca ma parasesti, ai stiut ca te duci sa te odihnesti, in sfarsit?!
Plang Alex, plang cum nu am plans niciodata…stiu ca tu te superi pe mine ptr asta, dar nu pot sa ma calmez, nu pot realiza ca “mama, tata, fratele” meu nu mai este, nu pot crede ca am ramas ORFAN, Alex…
cand m-am simtit rau ti-am spus: daca mi se intampla ceva sa ai grija de fetele mele, ca doar pe tine te am…acum AI PLECAT si am ramas singur…cu nimeni nu am vb ce am vb cu tine, in nimeni nu am incredere cum am avut in tine…erai mereu acolo si stiam ca orice s-ar intampla tu ma poti ajuta…
Ai lasat un gol, un vid, ceva ce nu se poate exprima in cuvinte…doar sufletul meu stie ce simte…
in bucatarie, odata, la bere, ti-am spus ca TE IUBESC si te-am pupat pe cap…mi-ai spus: ce-ai ma, nu stii ca eu sunt “cu fetele”?!
nu stiu ce sa mai scriu fiindca sunt prea multe ganduri si amintiri…
stiu sigur ca ai plecat inainte ptr a ne aranja si noua locul cand vom veni…sa nu te superi pe noi, dar o sa venim cat mai tarziu…te lasam sa te odihnesti linistit si sa nu ne mai ai si pe noi pe cap…vrem sa terminam ce am inceput impreuna…
asa si?!…eu tot te iubesc!!!
Alex G
Nov 23, 2009 @ 15:58:45
Dumnezeu sa il odihneasca in pace.
Periodic aflam de situati asemanatoare celei de fata: oameni care MOR raspusi de oboseala. Ce facem? Ii plangem, postam pe bloguri, ii regretam si atat. Cineva mai sus spunea de constiinta celor care l-au bagat in mormant. Nu cred ca exita asa ceva. Seful direct o sa dea vina pe seful cel mare si seful cel mare pe actionariat iar actionariatul o sa zica ca nu ei fac managementul. Si asa nimeni nu e vinovat dar un om a murit.
Pentru paritii lui nu exista alinare, ciclul vietii a fost iremediabil intrerupt.
Sunt curios daca cei “vinovati” au taria de caracter sa priveasca in ochi pe cei ramasi in urma lui Alex (parinti, rude, prieteni) si sa spuna un “imi pare rau”.
Pacat ca oameni deosebiti si valorosi sunt folositi ca niste roboti si cu adevarat apreciati abia dupa ce numai sunt.
Muncim ca sa ne asiguram un trai nu traim ca sa muncim.
Alex sper ca de acum sa ai parte de odihna dupa care ai tanjit pe pamant.
Lili
Nov 23, 2009 @ 17:56:18
Un prieten adevarat iti stie slabiciunile, dar iti arata calitatile,iti simte temerile, dar iti intareste credinta, iti cunoaste ingrijorarile, dar iti elibereaza spiritul, iti recunoaste defectele, dar iti subliniaza posibilitatile…
Numele celui care isi merita pe deplin titlul de “prieten adevarat”: Alex Miristea, care, in urma faptului ca l-am cunoscut, chiar daca prea putin, m-a facut sa realizez cat de norocoasa sunt…
Eu cred ca asta ne dedica tuturor… http://www.youtube.com/watch?v=_l-0OWKZN4Y&feature=related
Dumnezeu sa il odihneasca in pace.
Paul
Nov 23, 2009 @ 19:03:48
Sunt fericit ca l-am cunoscut, sunt mandru ca l-am avut aproape, sunt onorat ca am fost prieteni.
Acum realizez cat de bogat am fost.
Drum bun Alex…
Iuliana
Nov 23, 2009 @ 21:51:35
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Este o poezie care i-a placut foarte mult; si am impresia ca intradevar a murit cand isi gasise timp sa ii fie bine, caci tandru a fost intotdeauna. Sa te odihnesti in pace, Andi. Stiu ca vezi ce scriu si de aceea iti spun-odihneste-te linistit, s-a intamplat ceea ce mi-ai spus de atatea ori-“se va intampla pana la 35 de ani”. S-a intamplat cum ai vrut tu si in stilul tau. O sa imi fie dor de tine, dar daca stiu ca iti e bine sunt mai linistita, pentru mine nu ai murit, doar lipsesti un pic.
AnonimuS
Nov 23, 2009 @ 23:09:58
De ce, cei buni trebuie sa ne paraseasca, oare e mai bine dincolo?
Buni am zis, dar pentru cine?
Cati l-ati cunoscut? Uitati-va dimineata in oglinda si spune-ti…?
Cati l-ati iubit ca om si cati pentru bani?
Raspuns:
ca om = maxim 5
pentru bani = “smecherii” si lingusitorii
Taz
Nov 24, 2009 @ 23:28:44
@70
oare, te numeri printre cei 5?
eu cred ca nu din moment ce vorbesti de bani.
nu cred ca ai fi putut spune asta altfel decat sub paravanul anonimatului. Jenant…
Cred ca te-as clasa in categoria celor multi de care spuneai si tu.
Pentru alex numai cuvinte de lauda.
http://www.youtube.com/watch?v=1TohExbZsUs
cristina costache
Nov 24, 2009 @ 23:29:18
Nu cred ca e om care sa-l fi cunoscut pe Alex si sa nu fi simtit cat de deosebit e. Onest, direct, de incredere, cu totul special. Cand am auzit ca s-a dus, m-am gandit ca munca l-a rapus. Celor care se grabesc sa arate cu degetul le spun insa ca nu e asa de simplu. Alex muncea asa cum respira. Alex purta cu el permanent grija a zeci de oameni pe care ii angajase, pe care ii ajutase, a zeci de proiecte, toate importante…Pentru ca Alex nu putea sa zica niciodata nu. Spunea odata secretara lui Vulpe: “ce mult ne place de Alex, pentru omul asta nu exista nimic imposibil”. Asta au vazut in el sefii, care l-au apreciat, dar mai important este ca asta au vazut in el colegii si subordonatii. Nu muncea pentru a ajunge nu stiu unde sau pentru a avea nu stiu ce. Muncea pentru ca stia ca e indispensabil. Pentru o gramada de oameni si de idei, chiar era. Sunt cu sufletul alaturi de voi, OAMENII LUI MIRISTEA…
El merita un pic de odihna, dar noi ce facem singuri?
Ioana Tutuianu
Nov 25, 2009 @ 20:12:40
Nu te cunosc ingerule si nu am stiut nimic de tine, pe cand erai un ” inger pe pamant ” din cele spuse de cercul tau de prieteni. Dumnezeu te-a luat aproape de el si cred ca, cei ca tine ramasi printre noi, cei de pe asta lume, ar trebuie sa LASE URMASI IN URMA LOR !!! Lumea merge spre o populare gresita a pamantului! Ganditi mult la acest fenomen cotidian: mor de tineri oameni deosebiti ! Nu va risipiti genele … pamantul va ramane, pana la urma pe mainile unor hiene, mai hiene, decat hienele; durerea majora este ca, pe ici pe colo, vor exista flori, macelarite de aceste hiene ! Deci, faceti flori, cat mai multe, sa va mosteneasca genele risipite in nimicuri materiale; astfel pamantul si civilizatia umana sa mai beneficieze de o sansa, de a evolua si nu invers !
DUMNEZEU sa-ti odihneasca sufletul de OM !
O tampenie pe Facebook | Pagina lui Dragos Stanca
Dec 09, 2009 @ 17:42:14
[…] imi apare in profilul de Facebook un mesajul asta complet idiot. Ok, nu ai ei de unde sa stie ca Alex nu mai e. Dar e o problema a industriei new media si a noii lumi. Cine decide ce se intampla cu “viata […]
Cotidianul, Business Standard, Alex | Pagina lui Dragos Stanca
Dec 25, 2009 @ 15:09:15
[…] Mi-l imaginez pe Alex, cu optimismul lui incorijibil, razand: […]
Corson
Dec 25, 2009 @ 17:41:10
Mai deontologilor, ajutati-ma sa inteleg.
Cind a murit de epuizare aceea tinara managerita la Ernst&Young, toata presa a mincat o piinica buna, cu unt si miere, intorcind problema pe toate fetele cit timp s-a putut. Cind moare in aceleasi conditii (RIP Alex!) unul din curtea voastra, aflam de pe bloguri!
Pai va mai minunati de ce va vegheaza spectrul somajului? Pentru ca REALITATEA e asa cum binevoiti voi sa o zugraviti. Alex, sau Raluca, sau care vor mai fi, exista DOAR daca vreti voi sa scrieti despre ei. Daca nu scrieti, nu exista. Punct.
Si pentru astia care l-ati cunoscut pe Alex. Care-l plingeti acum cu lacrimi crocodiliene. Cei care i-ati fost colegi, cu care se intilnea zilnic, cei care l-ati supt de snaga si viata cu fiecare clipa. Citi dintre voi ati incercat sa-l opriti? Citi i-ati spus verde-n fata “Alex, te sinucizi! Alex, daca nu te opresti refuz sa-ti mai vorbesc! Alex, daca nu-ti iei concediu te bat de te bag in spital!”
Pligeti-l si plingeti-va! Ca-l aveti pe constiinta! (Inca va mai creditez cu asa ceva.)
dStanca
Dec 25, 2009 @ 18:40:08
@Corson: Cele doua cazuri nu au nicio legatura. Ar fi indecent sa spun mai mult, cum indecent e sa te pronunti tu si sa le dai lectii de viata colegilor sai indurerati inca, dupa aceasta drama.
Corson
Dec 25, 2009 @ 19:21:22
Da, maestre. Ai dreptate. Eu n-am mincat salam cu soia impreuna cu voi. Scuzati-mi indecenta. Va las in indurerarea voastra.
Azi urasc Internetul | Pagina lui Dragos Stanca
Mar 22, 2010 @ 16:22:00
[…] lui Daniel, posta pe blogul sau un apel pentru salvarea lui Mile. Prea tarziu. Si prea trist. Azi urasc iar Internetul – pentru urmele pe care le lasa aici cei care nu mai sunt. var […]
Marina
Jun 25, 2010 @ 15:19:24
Off Alex, ne e dor de tine. Sambata era ziua ta, faceai 34 de ani. Nu-i corect ce s-a intamplat, nici acum nu-mi vine sa cred ca nu mai esti langa noi. De cand ai plecat tu, totul s-a darmat, desi stiu ca nu asta vroiai. Am luptat cu totii, dar nu am reusit sa biruim. Asa cum am mai spus, de cand tu ai plecat, echipa nu a mai fost completa si am fost sa spunem asa ”descalificati”
Ne e dor de tine.
Domnul sa te aiba in paza!
Marina
Anonymous
Jul 14, 2010 @ 23:01:40
[…] Andu a fo despre patima bataliei zi-noapte pentru ziare si reviste si, de asta, inima i-a stat. […]
elena
Nov 18, 2010 @ 11:38:06
Ieri un an, ora ~ 18:00, ne pregateam plecare, si tu la fel, te pregateai sa pleci spre casa pe bicla ta de care erai tare mandru, te grabeai si TU, la fel ca noi toti, dar noi nu stiam “unde te grabeai TU”, la iesirea din birou ne-am ciocnit din cauza neatentiei, a grabei, chiar in tocul usii, nu stiam care sa trecem primul, TU sau eu, dar cum TU erai un domn m-ai lasat sa trec eu, oare unde ne gandeam, oare unde “te gandeai”? Ne-am spus pa si am plecat, dar tu, tu ai plecat de tot. DE CE? Raspunsul la aceasta intrebare il tot caut, il tot cautam de un an, nu l-am gasit si nu-l vom gasi vreodata. NU-I DREPT. Pastram poza ta in birou, te privim zilnic, numai ca tu nu ne mai spui nimic si sunt sigura ca ai avea foarte multe de spus, tu de acolo, de unde esti vezi totul inaintea tuturor, numai ca nu poti sa ne mai spui nimic sau noi, nu putem auzi.
ALEX, a trecut un an, totul este pustiu fara tine, ODIHNESTE-TE IN PACE, DUMNEZEU SA TE AIBA IN PAZA.
Andreea
Nov 18, 2010 @ 15:14:04
Rar mi-a fost dat in viata, pana acum, sa iubesc doi oameni dupa doar cateva luni…doar cei care i-au intalnit, probabil ca, pot intelege. Alex si Elena. Si ii iubesc in continuare..si mor de ciuda fiindca de cand am plecat nu i-am vizitat mai des si mi-am propus, atunci, cand tu,Alex, ai plecat, mi-am propus ca nu voi mai lasa niciodata pe maine intalnirea cu oamenii de care mi-e dor. Si uite ca am plecat si mai departe, sa-mi indeplinesc acel vis pe care l-ai avut si tu, Alex: acela de a nu-mi creste copii in tara asta “rea” care a devenit Romania,si am plecat fara sa apuc sa vad toti oamenii de care imi era dor…
Intr-adevar Elena, Alex are multe sa ne spuna si ni le spune…poate nu intelegem tot insa cu siguranta stim ca ne vegheaza.Eu de cateva zile am inceput sa vorbesc despre Alex, fara sa constientizez ca se face un an…pur si simplu intr-o discutie am vorbit despre EL, domnul si prietenul Alex, care nu mai e printre noi…In aceeasi noapte l-am visat.Intreaga noapte…M-am trezit putin ingrijorata, dar azi, acum, am inteles ca si lui ii este dor de noi si ne vorbeste….Multumim Alex. ODIHNESTE-TE IN PACE!