Gandurile se contopesc. Totul devine confuz si nimic nu mai are sens. Avea doar 33 de ani.

Poate cel mai bun, dedicat si corect om cu care am lucrat vreodata, a incetat sa mai fie.

A pus prea mult suflet, in tot ce a facut vreodata. Si inima i-a cedat. Era la volan, se grabea spre birou. Aici il gaseai, aproape mereu. Zi si noapte, muncind nebuneste. Luptandu-se cu tone de ziare, reviste, carti, facturi, telefoane…

Renuntase la fumat si isi cumparase o bicicleta, de care era mandru. Prea tarziu.

Acum 3 ani si jumatate, inainte sa stiu ca voi demisiona, a intrat in biroul meu si, fixandu-ma cu ochii lui albastri, nu a spus decat atat: “Oriunde. Oricand. Te poti baza pe mine. Ok?”.

A iesit, inainte sa apuc sa-i multumesc. Dar asa a fost. M-a urmat, alaturi de oameni care i-ar fi ramas alaturi oriunde, si a cladit de la zero un departament de distributie care a functionat fara greseala.

Pana azi.

Acum un an si ceva l-am anuntat ca renunt la print. Ca vreau sa ma ocup numai de Internet. Simteam ca il tradez, un pic, dar el a ras: “Daca dispar toate ziarele, o sa distribui pixeli, ce mare lucru?!”.

Saptamana trecuta a venit iar. Avea privirea aceea. I-am promis ca ne vedem la o bere, “zilele astea”.

Atunci, cateva zile nu pareau a fi granita dintre acum si niciodata.

Am aflat doar azi, de pe blogul lui Mihnea, ce era de fapt: se saturase. Vroia sa plece din tara. Si vroia copii, pe care sa ii creasca frumos, si curat. Nu a mai apucat. A amanat, ca sa fie sigur ca lasa totul in ordine, in urma sa. Sunt sigur.

“Nu mă mai simt român (cetăţean) în România (sună ciudat, dar aşa e). Nu mă identific cu un procent majoritar de purtători de carte de identitate în trei culori.

Un alt motiv (pentru care vreau sa emigrez) este acela al copiilor, pe care vreau sa-i am. Dar nu vreau să audă de “Becali”, nu vreau să asculte “Salam”.

Alt motiv? MIZERIA FIZICĂ şi MIZERIA UMANĂ din această ţară, care a ajuns să se manifeste, în opinia mea, în forme inimaginabile.

M-AM SATURAT DE ŞMECHERI ŞI ŞMECHERII!

Celor care rămân, mă rog să va fereasca Dumnezeu de alte “succesuri” …”

A scris randurile de mai sus si a plecat in graba. A scapat de tara de care se scarbise, lasand in urma cateva notite, pe Facebook, si cateva comentarii, pe bloguri… Si durere. Atat.

Drum bun, Alex!

O sa ma mint ca esti fericit, alaturi de copiii tai nenascuti. Undeva, departe, in tara ta frumoasa, fara manele, fara politruci. Doar cu oameni imaculati si strazi curate.

Sper ca esti acolo unde fiecare gand isi are rostul, totul e clar, si totul are sens…

PS Cu dragoste si durere, poetul Lucian Vasilescu a scris un comentariu despre Alex. Merita citit.

⋅ BUSINESS ⋅ 83 comments