Azi m-am vizitat, in cimitirul 2.0. Am, pe Google, un „mormant” frumos, cu peste 20 de mii de bucati din mine in el. And still counting…
Gasesc articole scrise la inceputul anilor 2000. Unele argumente si idei exprimate acolo mi se par, acum, naive. Unele, ridicole. Altele, decente. Si vreo doua texte imi plac si azi. Majoritatea, insa, ma intristeaza. Imi dau seama ca vroiam sa schimb lumea si, culmea, aveam sa aflu, mai tarziu, o chestie nashpa.
Breaking News: Lumea nu se schimba dupa cum vrea curu’ meu!
Exercitiul de a privi in propria-ti imagine, pe net, dupa ani, e foarte interesant. De altfel, e si unul dintre motivele pentru care am pornit acest blog.
Si, ca veni vorba, o sa impart cu voi un cadou frumos, primit de la Cecilia si Mihnea Maruta saptamana trecuta: O „revista” TIME (vorba vine) cu texte scrise de mine in tineretea revolutionara. Din motive pe care numai autorii le cunosc, i-am zarit pe coperta si pe amicii Iulian Comanescu si Orlando Nicoara care, iata, au ajuns si ei pe coperta TIME, fara voie. Ca si mine…
Cu ajutorul ARXIA, puteti „rasfoi” revista aici, in format e-paper. Dixtraxie faina! 😉
Păi dacă şi Dragoş Stanca şi-a făcut blog înseamnă ce e ceva de capul blogosferei « Picătura chinezească
May 27, 2009 @ 14:43:49
[…] leave a comment » Păi nu? Păi da. […]
May 27, 2009 @ 15:12:23
Foarte misto revista 🙂
inteleg ca acum esti un blogger adeva
May 27, 2009 @ 20:42:33
intrebare pe bune:
cand ai avut vreme sa faci si armata?!?!??!?
May 28, 2009 @ 17:53:16
frumoase si idealiste textele 🙂