Mi-e greu sa il contrazic pe Catalin Tolontan, omul care mi-a schimbat viata, acum 9 ani, cand m-a convins sa ma alatur MediaPRO (si, ulterior, sa plec din Ardeal, spre Bucuresti).

Totusi, o voi face. Cu speranta sincera, pe care o repet aici, ca dreptatea e de partea lui: imi doresc la fel de mult ca si el sa avem o presa quality print solida, multi ani de acum incolo. Si, asa cum am si scris in finalul textului mult-comentat ieri, sper sa se dovedeasca faptul ca am fost bou si ca „predictia” mea se va dovedi falsa.

Acum, nu cred asta. Cred, cel mult, ca se poate admite o marja de eroare de plus/minus 6 luni. Vom vedea.

Iata (contra)argumentele mele:

Nu e o disputa de tip „Print vs Online” – asa cum au titrat colegii de la Focus Blog si Reporter Virtual. New media nu intra in conflict cu niciuna dintre formele existente de media. Este o forma complementara. O forma, care, in timp, cred eu, le va inghiti pe celelalte (ok, nu vorbim de un an ci, probabil, de 20 – cam pe cand o sa mergem noi la plaja, Tolo…).

Nu ma consider un „om de online”, ci om de media. Am facut si radio, si un pic TV, si mult (poate, prea mult) print. Si iubesc media, in general. 

New media nu mai este deloc new. E doar media. Punct.

New media este all media: foloseste toate formele jurnalistice de transmitere a emotiei si a informatiei inventate pana acum (cuvinte scrise, sunete, imagini statice si in miscare) plus multe altele. E un avantaj care, in timp, se va dovedi imbatabil.

Cu un condei pe care l-am invidiat mereu, si cu o paralela la un film care merita vazut, Tolo face pledoaria presei tiparite pe hartie (atentie, nu a presei scrise), bazandu-se insa, aproape exclusiv, pe emotie si pe perceptii care, in timp, se vor eroda: cine poate spune, cu certitudine ca peste 5 sau 10 ani cuvantul scris tiparit va cantari mai greu decat cel scris si atat (indiferent de suport)?

Cine si cum poate sustine cu tarie ca un jurnalist „digital” nu va folosi (si ca nu foloseste, deja) toate tehnicile jurnalistice de teren din „old school”?! Majoritatea redactiilor exclusiv online sunt conduse de fosti jurnalisti de print!

Ok. Sunt de acord ca, atat din punct de vedere brand, cat si din punct de vedere content, publishingul new media, asa cum este el acum, ar insemna zero fara suportul „old” media si, in special, fara suportul redactiilor serioase de print (asta pentru ca, pana una, alta, tot textul este cel mai important, iar emotia transmisa prin scris este una dintre cele mai profunde si convingatoare).

E (partial) adevarat si ca „oricate dezbateri, replici si informatii ar curge pe net sau la tv, publicul considera ca e real, ca s-a intimplat abia atunci cind vede stirea tiparita pe prima pagina a unui ziar“. Asta acum. Dar pentru cat timp?

Tot ce spun este ca hartia este doar un suport: nu un scop in sine! Iar cand „copiii digitali” si generatia Google va ajunge la maturitate nu va mai conta daca au citit o informatie pe monitor sau pe hartie. Sau, ok, daca vor dori neaparat hartie… or sa dea un print si aia e 🙂

Si e corect si ce spune Catalin Tolontan, metaforic: „E nevoie de ziare dupa ce Traian Basescu l-a atacat pe Emil Hurezeanu pentru ca “s-a facut ca ne da lectii de democratie“. Singurul raspuns pe care-l merita presedintele era o mapa cu articolele lui Emil Hurezeanu din ultimii 20 de ani“.

Este, insa, corect doar momentan: exista optiunea de print, la orice articol:) Asa ca eu, unul, as baga mana in foc ca, in mapa cu pricina, se aflau si printuri dupa articolele domnului Emil Hurezeanu din romanialibera.ro sau cotidianul.ro.

Dar nu este deloc corect ca „emisiunile radio si tv ale lui Emil Hurezeanu au trecut, dar paginile tiparite stau marturie“. Stau marturie, foarte bine, poate si mai bine, si emisiunile radio si tv inregistrare online. Si stau marturie chiar si paginile tiparite si digitalizate, ca atare, in format ePaper sau PDF. Iata, aici,  doar un exemplu: http://www.cotidianul-weekend.ro/

Si, in orice caz, nu va mai fi corect in viitor (te asigur, Tolo, ca peste 30 de ani, cand presedintele Romaniei va fi un actual „copil Google”, acuzele pe care le va aduce acel presedinte viitorului Emil Hurezeanu se vor baza – in cel mai „bun” caz – pe o mapa cu printuri scoase din online. Daca nu carecumva va veni sub brat cu un laptop sau, mai „grav”, cu un telefon de pe care va genera holograme cu articole si emisiuni).

(Apropo de “aberatii” legate de viitor, uite aici un exemplu. Nu am mers atat de departe cu “jocul”, acum. Ci am ramas in viitorul previzibil.)

In fine, textul meu de ieri nu s-a dorit decat un semnal de alarma pentru redactiile ziarelor generaliste quality la care tin si fara de care nu imi pot imagina mass-media. Ma feresc sa fac predictii exacte, asa cum au incercat Mihnea Maruta sau Iulian Comanescu, pentru ca nu asta e esenta ideii.

Imi doresc insa mai multe ziare de calitate care sa inteleaga, asa cum a facut demult Gazeta Sporturilor, ca online-ul (care este inca departe de profitabilitate si mai are de tras mult si tare pana cand bugetele de advertising vor urma audientele pe care le genereaza) trebuie asezat in centrul strategiilor pentru anii care vin.

Pana nu e prea tarziu.

PS. Le multumesc oamenilor valorosi care au analizat pe blogurile lor discutia noastra sau au postat aici opinii extrem de pertinente. E vorba de jurnalisti cunoscuti si oameni de media pe care ii respect, si pe care ii mai astept si de acum incolo pe dStanca.ro.

Principalul meu scop a fost atins: s-a generat o dezbatere inteligenta, in interesul presei de calitate, care merita si trebuie salvata. In ciuda crizei, si in ciuda Internetului (cu toate lucrurile bune si rele pe care ni le aduce acesta).

UpDates

> Un site de-a dreptul morbid (via www.denisuca.com): http://www.newspaperdeathwatch.com/

> Un grafic care mi-a dat fiori, via Ionut. Sursa si articolul: BusinessInsider.com

 saichart060209-print-ad-sales