De la Facemash la Facebook, in exact 12 ani

“Zuckerberg wrote a program called Facemash on October 28, 2003 while attending Harvard University […] The site was comparable to Hot or Not and used photos compiled from the online facebooks of nine houses, placing two next to each other at a time and asking users to choose the ‘hotter’ person. […] To accomplish this, Zuckerberg hacked into protected areas of Harvard’s computer network and copied private dormitory ID images […] Facemash attracted 450 visitors and 22,000 photo-views in its first four hours online” [Source: Wikipedia].

In 28 octombrie 2003, un student risca exmatricularea de la Harvard dupa ce copia si publica o baza de date cu informatii legate de colegii sai. Azi, dupa exact 12 ani, studentul indisciplinat este unul dintre cei mai puternici oameni ai planetei.

Succesul micului sau experiment “nevinovat” l-a inspirat si a hranit o idee de business care poate fi numita azi, fara ezirare, geniala. 

IDEEA

Ideea incipienta a Facemash, proiect ce avea sa devina TheFacebook.com, a fost o baza de date cu poze si date personale “imprumutate putin, de dragul experimentului”, din serverul Universitatii Harvard.

O joaca serioasa care era sa il coste exmatricularea dar care l-a inspirat pe tanarul Mark spre primii pasi spre o viziune corecta:

Ce e, la urma urmelor, planeta, daca nu un campus universitar putin mai mare?  Obsesia lui Zuck de a ordona, disciplinat, oamenii intr-un “catalog” universal avea sa devina unul dintre cele mai fascinante fenomene scociale si economice din istoria omenirii.

E ceea ce numim, astazi, simplu si firesc: Facebook. Albumul. Locul in care fie apari, fie nu “existi”. Reteaua sociala care a devenit, evident, un fenomen social.

Albumul in care, fara sa i se mai para nimic nefiresc, aproape intreaga planeta isi aseaza fara ezitare cele mai intime fotografii si filme, unde ne impartasim cele mai ascunse trairi si ganduri, unde incepem dialoguri care pot duce la casatorii (sau divorturi).

Practic, o buna parte a vietii planetei s-a mutat acolo.

RETETA 

De ce Facebook si nu alte retele sociale care contau la vremea aceea, precum HI5, Netlog sau MySpace?

In primul rand, la fel cum tanarul Mark era fascinat de intimitatea colegilor sai asa suntem si noi, ca specie, interesati de ce fac, gandesc sau spun semenii nostri.

O data cu Facebook, granitele comunicationale au disparut. Putem explora, intr-o secunda, profile ale unor oameni din orasul nostru sau din orice alt colt al planetei. Fascinant.

Aici este, insa, o nuanta. Micul ingredient care a facut Facebook special: nucleul initial a fost format mai ales din studenti (americani si, apoi, canadieni).

S-a creat deci ceea ce se numeste factorul “cool” (si care face planeta sa exclame “wow!” si la orice lansare Apple, de exemplu).

Oamenii au vrut sa fie acolo, Facebook a fost initial o retea sociala aspirationala pana cand a ajuns la punctul “X”, cand masa critica a fost suficienta astfel incat sa nu mai conteze.

Acum, chiar daca exista un “dark Facebook” unde gasim cele mai stranii si “low” personaje, reteaua e perceputa (inca) drept “cool” si “smart”. Englezisme care il fac sa palpite pe orice om de marketing care semneaza facturile cu sume alocate publicitatii…

Mecanismul formarii Facebook seamana de fapt cu cel al formarii oricarei societati civilizate: elitele au fost cele care au decis, pentru ceilalti, care e forma de organizare si care sunt regulile de functionare. Restul, a urmat de la sine.

In al doilea rand, o alta explicatie bruta a succesului Facebook suna cam asa: suntem super lenesi.

Facebook a inlocuit, incet si sigur, efortul de a cauta, de a descoperi lucruri noi si, la fel cum media decide pentru noi ce e important si ce nu, “prietenii” de pe Facebook fac asta in fiecare secunda, acolo, in “news feed”. Sa munceasca ei…

Ceva mai interesant, totusi, decat statul in fata televizorului sau ascultatul radioului pentru ca, pe Facebook, vezi ce interese au oameni pe care ii cunosti. Sau care sunt, in general, in aceeasi clasa sociala cu tine.

Facebook este azi piata centrala a satului global. Piata in care poti afla ultimele barfe, unde poti intra in vorba cu o fata simpatica si de unde poti sa iti cumperi, cu doar cateva click-uri (ce au inlocuit ce erau odinioara cuvintele inutile care formau dialogul cu vanzatoarea), ultimele haine la moda.

Viata si-a creat o replica online. Nu a durat mult: doar 50 de ani. Si-un pic.

TEHNOLOGIA

De la aparitia primului computer personal (lansat, ca fapt divers, de compania italiana Olivetti in 1964) si a primelor teste (SUA, finalul anilor 60) care aveau sa duca, ulterior, la ce este Internetul azi, nu au trecut decat 45-50 de ani.

Omenirii nu i-a mai luat mult sa aduca Internetul si calculatorul in cladirile de birouri, apoi in case si in buzunarul fiecaruia dintre noi.

Telefoanele smart de azi sunt mai puternice decat computerele IBM folosite in 1969 de NASA sa trimita primii oameni pe Luna. Si care computere costau, atunci, cam 3.5 milioane de dolari bucata…

Transformarile aduse de evolutia spectaculoasa a tehnologiei, de libertatea de miscare a informatiei si de viteza crescuta a prelucrarii ei ne permit, azi, sa analizam pe telefon, in drum spre birou, imagini cu muntii de pe Pluto si cu peisajele de pe Marte.

Firesc, cata vreme pentru a comunica pe Facebook, azi, tinem in mana un calculator care ar putea coordona o misiune spatiala. Si e doar inceputul.

DUOPOLUL

Simplificand lucrurile si fara sa diminuam rolul esential pe care l-au jucat Microsoft sau Apple in povestea asta, doua revolutii majore s-au produs in istoria recenta a Internetului: aparitia Google (1998) care a ordonat informatia aruncata haotic pe milioane de site-uri (azi sunt peste 940 de milioane de pagini web active) si Facebook (2004) care a asezat, ordonat, indivizii din spatele ecranelor intr-un “catalog” global.

Peste 1,5 miliarde de oameni (din cei 7,3 miliarde de locuitori ai planetei) intra cel putin o data pe luna in contul lor de Facebook, azi. Media zilnica a celor activi depaseste 15-20 “consultari” zilnice ale news feed-ului, mai ales daca vorbim de telefonul mobil (unde adolescentii au deposit deja 100 de vizite pe zi).

8,2 milioane de romani sunt acolo. Adica peste jumatate din populatia adulta (15-64 de ani) a tarii. Dintre acestia, cam 6,5 milioane sunt conectati la Facebook de pe telefonul mobil.

Daca Facebook ar fi o televiziune si am judeca dupa audienta pe minut, in intervalul de varsta 18-35 de ani sunt mai multi romani conectati acolo, in fiecare minut, decat totalul audientelor cumulate a tuturor posturilor TV din Romania.

Din punct de vedere al “profilarii” audientelor, adica al impartirii noastre in categorii cat mai interesante spre a fi cumparate, Internetul e dominat astazi de un duopol: Google si Facebook. Doua companii care stiu, prin platformele pe care le-au dezvoltat, aproape totul despre fiecare dintre noi.

“Totul”, mai ales in sensul care prezinta interes pentru companiile care vor sa ne cumpere pentru ca, mai apoi, sa cumparam si noi de la ele. Acesta e tangoul pe care il danseaza, cu gratie, orice societate bazata pe consum. In ritmul decis de Google si, mai nou, Facebook.

Daca Internetul ar fi un western cu El Dorado, datele fiecarui om care intra in retea ar fi aurul iar Facebook ar fi unul dintre cei mai iscusiti descoperitori de comori.

Simplificand lucrurile la maxim, miza majora pe care se bat gigantii globali ai Internetului este, asadar, monopolul pe cat mai multe date care sa le permita sa performeze cat mai bine si sa genereze vanzari cat mai spectaculoase pentru companiile care investesc pentru a “inchiria” aceste date.

Proces pe care ne-am obisnuit sa il numim publicitate. Targetare. Si, mai nou, “programmatic advertising”.

Sigur, tot acest razboi are nevoie de noi fronturi de lupta care trebuie imbracate in haine cat mai sclipitoare, cum ar fi comunicarea libera, democratizarea, accesul la informative si la educatie.

Lucruri perfect valabile si care vin la “pachet”. Insa scopul mercantil al multor actiuni derulate de “greii internetului” este de a mari piata, de a inmulti bazinul de consumatori, baza de date si de a deschide cat mai multe piete.

Google nu lanseaza baloane care furnizeaza Internet in regiuni sarace doar din caritate sau generozitate. Facebook nu a pus la cale proiectul Internet.org, care isi propune sa livreze semnal Internet din satelit in arii sub-dezvoltate sau greu accesibile, doar pentru ca oficialii companiei nu pot dormi noaptea de grija abuzurilor anti-democratice…

Zuckerberg nu a mers pana intr-acolo incat sa invete chineza si chiar sa ii ceara presedintelui Chinei, Xi, sa il ajute cu o idee de nume pentru copiul sau nenascut doar pentru ca e un mare fan al culturii si civilizatiei chineze (Facebook e blocat in China inca din iulie 2008).

Sigur, comunicarea si accesul la Internet accelereaza democratizarea si ajuta in mod evident la cresterea sanselor de afirmare a indivizilor. Dar e unul dintre efecte, in timp ce scopul comercial final al companiilor listate pe bursa, cu presiunea investitorilor in spate, este (si un) altul.

Si e firesc sa fie asa, ca business. Ar fi cel putin aiurea ca eu, care conduc niste companii care asta fac, si anume advertising online, sa scriu altceva. Spun doar ca nu e cazul sa lasam (prea mult) loc ipocriziei.

ILUZIA INTIMITATII

Facebook isi doreste, la fel cum isi doreste si Google, si alti playeri medii si mici, sa stie exact ce sentimente avem (apropo de recenta lansare a Reactions, frati mai mici ai batranului Like), ce produse preferam, ce site-uri vizitam, despre ce vorbim cu prietenii nostri, unde ne petrecem timpul liber, cand si daca dorim o masina sau o casa noua.

Obsesia privind afectarea intimitatii este justificata. Dar nu prea. Pentru ca si asta e o discutie blurata de fum si marcata de ipocrizie.

Exista o metoda simpla de a nu fi inclus in nicio baza de date online: nu intra pe net, deloc, si arunca-ti telefonul in WC.

Dar ce te faci daca esti ratacit intr-un oras strain, deschizi Google Maps, si nu te “gaseste” aplicatia? Injuri? Ei, bine, daca ai dori discretie, aplicatia nu ar putea sa stie unde esti. Daca ai dori discretie totala, de fapt, in primul rand ar trebui sa renunti la telefonul mobil (care nu ar putea suna in buzunar daca nu ar stii unde esti exact, in fiecare secunda, prin triangulatie).

Ce e mai greu de inteles uneori dar se vede cu ochiul liber in retea – si peste tot, online – este insa faptul ca tinerii de azi nu vor intimitate, nu vor viata privata ci isi expun trairile, isi publica pe Facebook numarul de telefon, spun unde sunt prin check-in. Vor sa fie gasiti. Vor sa fie conectati. Vor sa comunice, sa cunoasca oameni noi, sa primeasca mesaje (inclusiv publicitare) relevante pentru ei.

Sigur, la fel ca-n viata, si aici intervine educatia pe care o ai (sau nu) si care iti permite sa ai sau nu o conduita ok, care sa te fereasca de problemele care pot aparea daca esti prea deschis. Aici e rolul familiei si unde lacunele se reflecta si in viata sociala “virtuala” asa cum se reflecta si in cea “reala”. Nimic nou nici aici, deci.

Visul tot mai aproape de realitate al Facebook e sa aiba formula precisa in care sa determine cu exactitate cat la suta din fiecare individ e Coca-Cola, cat e McDonald’s, cat e BMW si cat margarina Zuzu (daca o exista).

Asta vinde Facebook, deci asta vrea sa obtina oferind, la schimb, un mediu de comunicare fantastic si experiente digitale din ce in ce mai complexe. Ne vrea acolo, pe cat posibil 24 de ore din 24. Ar vrea sa confundam Internetul cu Facebook-ul.

Si, in schimb, ne da mirajul comunicarii, al informatiei, al conectarii. Ne ofera bucurie, distractie, revolta, oameni noi.

Pe scurt, Facebook ne “fura” cu acordul nostru tacit datele si obiceiurile de consum si ne ofera, la schimb, comunicare si emotie. E un accelerator al vietii si al trairilor.

Tot ce se intampla lent “offline” se intampla pe Facebook “instant”.

Ai dat un friend request, un like, ai deschis un dialog, ai schimbat cateva mesaje si, poate, in aceesi seara imparti patul cu persoana de la celalt capat al comunicarii. Sau ii cumperi produsul. Uneori, e cam acelasi lucru.

Scopul strategic al Facebook este sa ne ofere publicitate atat de bine facuta si atat de acurat tintita incat sa nu o consideram publicitate, ci informatie utila si valoroasa.

Scopul publicitatii pe Facebook e sa ne convinga ca nu e publicitate, asadar.

Iar sistemul functioneaza, din ce in ce mai bine. Datele publice arata ca in 2014 Facebook a generat incasari de 12,4 miliarde de dolari. Asta inseamna, cu un calcul simplu (si simplist), cam 1.4 milioane de dolari pe zi.

Practic, in timpul pe care il petreceti citind acest articol, Facebook incaseaza cam 300.000 de dolari.

Nu e rau pentru un album foto online, nu? 😉

CE VA URMA

O tipa de vreo 21 de ani ma intreba, uimita, acum o vreme: “Voi cum cunosteati si apoi va intalneati cu o fata inainte sa existe Facebook sau WhatsApp ori telefon mobil? Cum e posibil sa faci asta daca nu ii scrii pe Facebook si cum te coordonezi sa te vezi daca nu ai mobil?!”.

O mirare care pare stupida celor care au peste 30-35 de ani dar perfect legitima pentru ea.

Apropo: cam cat de firesc vi s-ar parea ca, atunci cand vi se face foarme, in loc sa comandati prin aplicatia de pe smart phone (sau, fie, sa mergeti la magazinul de la colt…) sa fiti nevoiti sa iesiti la vanatoare in cea mai apropiata padure?

Cam cum s-a schimbat, in sute bune de ani, modul in care ne hranim s-a transformat comunicarea si relatiile inter umane, gratie tehnologiei, in doar cativa ani scurti.

Cum ar fi reactionat oare acum 20-30 de ani bunicii nostri daca le-am fi spus ca albumul drag al familiei va fi expus undeva, in piata mare, ca oricine sa il poata vedea si dea “like”? Probabil ne-ar fi considerat nebuni.

Astazi, “nebunia” asta este online. Si aproape nimanui nu i se mai pare nimic nefiresc.

Urmarind evolutia Facebook este oarecum evident care vor fi pasii previzibili pentru proiectul care s-a transformat dintr-o retea sociala intr-un fenomen social.

Doua cuvinte cheie, marcate de tot atatea achizitii importante ale Facebook, ne dau raspunsul la aceasta intrebare: mobile si VR.

1. Mobilul. Multi au crezut ca Zuckerberg e nebun sa plateasca 18 miliarde de dolari pentru achizitia unei aplicatii cu doar cateva zeci de angajati, WhatsApp.

Insa nu a cumparat o aplicatie, ci un produs perfect functional, cu o rata de crestere foarte buna si, mai ales, a investit intr-o baza de date (vechea lui pasiune…) cu aproape 1 miliard de oameni.

Nu doar oameni ci, mai ales, numere de telefon asociate lor, locatii exacte si conexiuni active, ceea ce a transformat Facebook intr-un player major pe piata comunicatiilor (inclusiv de telefonie).

Combinand datele WhatsApp cu utilizatorii Facebook Messenger… sky is the limit!

In Romania, peste 80% din cei care intra pe Facebook, azi, fac asta de pe un terminal mobil. Iata cifrele exacte (si evolutia lor recenta):

In cativa ani, pentru foarte multa lume, telefonul va inlocui aproape complet computerul. Va fi si este deja, pentru multi, calculatorul la purtator, mereu online, de unde poti sta, practic, conectat non-stop la drogul tau favorit: conexiunea. Cel mai adesea, cu Facebook.

Puteti sa va inchipuiti lumea in care Internetul vine direct din satelit iar calitatea apelurilor prin Facebook si WhatsApp e mult mai buna decat cea prin retelele “clasice”, de telefonie mobila? Nu pare deloc un scenariu indepartat. Din contra.

(N-as vrea sa am un rol cheie intr-o companie telecom cand asta se va intampla).

2. Virtual reality. Realitatea virtuala. Noua frontiera pe care incearca sa o cucereasca atat Google prin aparent abandonatul proiect Google Glass, Microsoft prin Hololens si Facebook prin Oculus VR (compania cumparata in 2014 pentru 2 miliarde de dolari).

Video-urile 360 de grade, deja lansate in Facebook (si in Youtube, evident), arata directia in care Facebook o va apuca, fara indoiala.

Tehnologia va permite, foarte curand, realitatea imersiva in care, de exemplu, cu telefonul plus o pereche de ochelari Oculus sa poti sa te proiectezi direct in locul in care tocmai ti-ai facut un nou prieten. Fie ca el sau ea se afla la Baia Mare sau la Tokyo.

Interactiunea va putea fi perfect reala, doar ca nu fizica, ci doar perceputa drept reala. Realitatea virtuala (sau, mai corect, realitatea cat se poate de reala, proiectata in mediul virtual) va transforma complet industrii, cum ar fi filmul, jocurile sau calatoriile (ca sa nu mai discutam de industria XXX), dar va impacta pozitiv si domenii serioase, precum medicina, cercetarea, invatamantul.

Practic, visul din filmele SF, teleportarea, va fi aproape realizat. Momentan, doar vizual, nu si fizic.

Mobilitatea si imersiunea in realitatea virtuala sunt cele doua elemente cheie care vor sta la baza a ce va deveni Facebook in curand. Si nu doar Facebook, ci o buna parte a ce numim, astazi, Internet.

Pasiunea pentru date, pentru oameni, pentru comunicare si inter-conectare, precum si frustrarea ca distantele fizice sunt o bariera care poate fi pacalita sunt ingredientele de baza care au dus la dezvoltarea unei viziuni pe care nimeni nu o intuia acum 12 ani, in 28 Octombrie 2003, cand un roscat obraznic scria cateva linii de cod si “imprumuta” din serverul facultatii sale datele de identificare ale catorva colegi.

Nu a vrut decat sa lanseze un nevinovat album foto online. Sa-l iertam…

[Text scris pentru revista SINTEZA / Octombrie 2015]